Eu și trecutul

 

zilele trecute au aruncat  peste mine resturi de lumină
și noaptea întârzie să vină

rostogolite în cascadă
întâmplări uitate mă invită să le fiu oaspete
refuz
în mine ele sunt temeinic așezate

din când în când le îmbrac în recunoștință
merită
cu sau prin ele
am înțeles că viața este un nesfârșit început

capcane strălucitoare îmi poruncesc
prin supunere
să alunec pe pojghița fragilă a trecutului
să deschid cercul ce închide  o parte din mine
și să mă întreb
ai învățat să asculți gândul
ce ai înțeles

fluviul de gând are curs  prin filtrul memoriei mele
eu și trecutul ne angajăm într-o luptă blândă

întâmplările se lovesc în cădere
și lumina crește
limpezește gândul

silit se-nchide cercul

eu salvez prezentul
fără să privesc viitorul indecis încă

exist
vreau să adun în mine
destinul

din volumul Ritual în absenţă, Corina Victoria Sein, coperta și ilustrațiile, Vasile Pintea, 2015