Excelsior Art – Eveniment editorial – Serie de autor – / 4

SERIE DE AUTOR
Aurel Turcuş

Aurel Turcuş

Născut în localitatea Ucuriş, jud. Bihor. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Jurnalist. Cercetător al culturii populare. Timp de şapte ani a condus secţia de etnografie a Muzeului Banatului din Timişoara, perioadă în care a fondat anuarul de etnografie, a condus lucrările de întemeiere a Muzeului Satului Bănăţean. Aurel Turcuş a activat, o lungă perioadă, în presa culturală, de unde a promovat şi susţinut valorile culturii şi istoriei. În calitate de redactor la Editura Excelsior Art, a îngrijit numeroase lucrări ale unor personalităţi importante pentru cultura şi spiritualitatea naţională, din care amintim: „Studii şi articole de Artă”, Ioachim Miloia, „Studii şi articole de istorie”, „Ioachim Miloia”. „Mimă şi dramă”, Gabriel Manolescu. (Corina Victoria Sein)

http://www.excelsiorart.ro/cautare-carti/%20Aurel%20TURCUS;

 

 

 

 

 

 

Publicitate

Asterisc XI

Aurel Turcuş

Vine vremea când o să-­ţi fie prea potrivnică apa;
îţi ia locul sângelui din trup,
afluind în sine, prin vene, spre Stix.

Vine vremea când o să­-ţi fie prea potrivnic şi aerul;
îţi lasă goluri în respiraţie,
desţelenind cărarea vidului spre neant.

Vine vremea când o să­-ţi fie potrivnic şi focul;
îţi aprinde-­n vatra inimii o flacără rece
care se­ngemănează cu sufletul, îngheţându­l.

Vine vremea când o să-­ţi fie potrivnic pământul;
ţi se-­nfiltrează în carne şi oase,
prefăcându-­te în strat al grădinii cosmice –
rodnică
numai pentru sămânţă de moarte.

din volumul de versuri „Anacharsic”, Aurel Turcuș, Editura Excelsior Art, 2008

 

 

Val şi uitare

 

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Suntem datori să păstrăm în memoria colectivă creatorii care au adus un spor de zestre spirituală neamului nostru.

 

O cântare nouă
mi se statorniceşte pe buze –
rugăciunea pentru vindecarea
sufletului meu rătăcit
îmbolnăvitul de val

«Un val cheamă alt val
la Vuietul căderii apelor Tale
toate talazurile şi valurile Tale
trec peste mine» Doamne
Călătoresc
câtă uitare – atâta bucurie
fertilă/deşartă
între ostrovurile – alinării de sine

Călătoresc călătoresc fără odihnă
pe tărâmul nesfârşit al întristării
deobşte
uitând mereu că din clipă în clipă
cu valul meu ating marginea Neantului

 

din volumul Val după val, Aurel Turcuș, Editura Excelsior Art

Acvila funerară

 

Aurel Turcuş

Atotcuprinzătoare
părelnicia
zămizleşte-amăgiri
precum luminoasa capcană
de vânat fluturi nocturni

Singura certitudine-i moartea
le spunea Anacharsis
învăţăceilor săi inocenţi

ªi în timp ce trist le vorbea
iute trecu peste frunţile lor
umbra unei acvile (parcă desprinsă
din stâlpul unui monument funerar)
ce-avea o pasăre vie în gheare

din volumul Val după val, Aurel Turcuș, Ed. Excelsior Art (Premiul Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Timișoara), 2002

Hotar

 

Aurel Turcuş

Un firicel de praf – spunea
Anacharsis –
este nevăzutul hotar
tăinuitul
între Înălţare
şi Prăbuşire

Mărirea
şi Decăderea
sunt împreunate
perpetuu – u u u ! –
prin pânza firavă
a colbului cosmic
subţire precum
himenul dureros
abia perforat
în înnoptarea
Anotimpului Nou

Se străvede­n acesta
germenele Oului
cel dintru­nceputuri
căutat şi pierdut
cu umilinţă­ndelungă
într­o amară
întraripare
de veac

din volumul Anacharsis, Aurel Turcuș, Editura Excelsior Art

Numai spre ceasul său tăinuitul

 

«N-­am aflat

ceea ce nu poate

fi cunoscut» – gândea

Anacharsis,

nevinovat fiind

faţă de Marele

Zeu

care dăduse

pentru Om

un asemenea zăgaz

de­-ncercare

Dar – continua el –

rămân neîmpăcat pe vecie

cu mine însumi

pentru că doar o fărâmă

infimă­ am putut

să aflu­-ntr-­o viaţă

din ceea ce mi s­-a dat

să cunosc

Şi fără-­ndoială

că n-­ar fi fost nevoie

de aceste cognoscibile

suferinţe

dacă aş fi reuşit

să-­mi fiu mie însumi

suficient

cum îşi sunt lor

îndestul

iarba

şi copacul silvan

Atunci aş fi putut avea

în vedere doar Adevărul

cel peste-­adevăruri

cum că «orice om

merge-­ntr-­o viaţă

numai spre ceasul său tăinuitul»

din volumul Anacharsis, Aurel Turcuș, Editura Excelsior Art, 2008

La capăt Anacharsis

Nici averi nici slavă
nici moartea vrăjmaşilor
ci doar înţelepciune
şi-aş mai dori oleacă
de vreme
pentru săvârşirea
lucrului meu

Pâinea pe care-am aruncat-o
pe ape oare
o voi găsi vreodată
să-­mi fie anaforă

din volumul Val după val, Aurel Turcuș, Ed. Excelsior Art (Premiul Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Timișoara), 2002

Inscripţia vieţii

Această prezentare necesită JavaScript.

Pe o piatră de onix
într-o ferecătură – amăgitor
aurită
văd săpată o inscripţie
de nedesluşit

Fusese scrisă
pentru-aducere-aminte

Cuvintele sale au fost
paşi adânci
pentru Drumul Destinului

Literă cu literă
s-a şters de-a valma
Calea Vieţii
cum pe-o tăbliţă şcolară de scris
piere sub buretele umed
o greşită compunere
pe o temă dată
comună

din volumul Val după val, Aurel Turcuș, Editura Excelsior Art

Praful cenuşa

Anacharsis intră
în sine şi zice:
«Fiecare aveţi
câte­-o minciună
vie în mână şi
o păziţi
ca pe -un mărgăritar
tăinuit
în strânsul pumn
astfel părând
a fi pregătiţi
pentru luptă

Voi faceţi orice
pentru ca înţelepţii
voştri sărmanii
să dea înapoi
prefăcându­-li­-se ştiinţa
în grea nebunie
Din lamura lor
se-­alege praful cenuşa
prin care ei rătăcesc
o viaţă întreagă
fără să­ajungă
vreodată la capăt »

din volumul Anacharsis, Aurel Turcuș, Editura Excelsior Art, 2008

 

Clipa de graţie

Miliarde de oameni
deodată
sunt ca şi cum
nici n-ar exista
pe Pământ

Dincolo de mica noastră odaie
se-arată
pustietate
şi vânare de vânt

din volumul Val după val, Aurel Turcuș, Ed. Excelsior Art (Premiul Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Timișoara), 2002