Vis gol

 

Pablo Picasso

Ușa este întredeschisă
pe cine așteaptă oare?

lumina?
ea trece nepăsătoare

umbra?
curge lent

tăcerea?
pentru cine să rămână
dincolo de ea doar spațiu-n claustrare

disperată
ușa mai larg deschisă
promite
să se-nchine doar luminii

cărui soare?

lumina
umbra
tăcerea
se-mbie
într-un vis gol

din volumul Scrisoare către nimeni, Corina Victoria Sein, Editura Excelsior Art, 2017 (în curs de apariție, susră ilustrație: Internet)

 

 

Publicitate

Un dar poetic

dr. Elisabeta Zelinka, filolog

Cãtre acel suflet care a grãit:
„În aritmetica iubirii
Unu plus unu înseamnã totul,
Dar doi minus unu nu înseamnã nimic,
…
Unu
Nu e ceea ce credem noi,
Unu e pecetea egoistã
A lui doi…”
Poezia mea?

Defulare și rãspuns!

Non tangunt et amant

„Ştiam că vom vorbi şi-ai să te bucuri!”
„Vezi?”
Acum pot vorbi. Şi nu mai tac ’primul cuvânt’!”

Precum braţele crucii gotice
din două minusuri – negări
s-a născut adevărul – zăpadă!

După şase salbe – smarald
ce pe Terra le-am legat
în jurul sferei de aur – Helios.

Adevărul nu mai doare.
Vreascuri?
Gaj suprauman…

20 făurar 2012
Atemporal… scris cu peniţa Sufletului, întru Eternitate…
Ţi-am dat toată Fiinţa mea… deşi atunci eram prea „cruzi” şi prea
„cruzi” ca să înţelegem!

din volumul Samovarul tăcerii întru logos, Elisabeta Zelika, Editura Excelsior Art, 2012

Nora Damian

Coșmar de asfalt

De febră pajiștile ard –
se înfioară
caprifoiul cățărat pe gard
suspine verzi
se-neacă în
smoala nopții

în somn
un greiere tresare
lipindu-se
speriat
de rădăcina ierbii

din volumul Spirală, Nora Damian, Editura Excelsior Art, 2016

 

Anda Maria Neagoe

FLĂCĂRI

flăcări
în tăcere
nuanţe neutre
în absenţe
dureri
şi bucurii
purtându-se
cuviincios
în societate,
insatisfacţii,
inconveniente
din pricina
lipsei de fericire
sau
din alte pricini
flăcări
dureroase,
dureroase…

din volumul Dragostea are picioare repezi, Anda Maria Neagoe, Editura Excelsior Art, 2016

 

 

Poem în alb

Adolescență – Vasile Pintea –

Noaptea intră discret
învelindu-mi umerii cu o eșarfă străvezie

atingerea blândă precum o briză
mă stăpânește deplin
apoi
îmi strânge pieptul și îmi inundă ființa
cu dorul de tine

nu încerc să opresc năvala violentă
rămân pe margine de drum adâncit în rutină

nu pot să merg mai departe
nu pot să mă întorc
nu pot să rămân în punctul atins

pot doar să țin visul treaz

furtuni de zi cu zi vor șubrezi dorul de tine
lăsându-mi intactă dorința de a controla
visul împrăștiat

spre ziuă
dorul de tine se stinge
conștientizez starea de călător cu drepturi limitate
în tot ce prezentul oferă

din volumul Ritual în absență, Corina Victoria Sein, 2015 (grafica de Vasile Pintea)

 

 

 

Colecția Ars Poetica – POVESTEA IZVORULUI

Ne-ntrerupte veacuri, fără de odihnă
Peste şalul vremii clinchetul lui sună
Răscolind pădurea, îngânând câmpia
Cântece bătrâne strunele-i adună.

Plin de vioiciune se aruncă-n vale
Dând un sărut tandru ascunselor poteci
Ducând hora noastră şi doina de jale,
Frate cu pământul peste maluri seci.

Când amurguri sumbre vin să se strecoare
Oprind raze-n şiruri printr-un negru nor,
Ascultaţi! În lumea plină de amaruri
O orchestră cântă – e înaltul zbor
Ce vă spune-ntruna: «Să ţinteşti spre soare,
Fiind mereu tânăr, ca şi un izvor!»

din volumul Discuţii în grădina filosofului, Mihai Man, Editura Excelsior Art, 2012

http://www.excelsiorart.ro/libraria-virtuala-excelsior-art.html

 

CODURI DE ONOARE II

Anda Maria Neagoe

artistul revine obsedant,
mereu, la ceea ce are de spus…
şi tonul
care rosteşte…

argumentele
aici sunt interzise,
în schimb se poartă
pălăriile…
şchiopătând
sau cu piciorul desculţ
când strabaţi
galeria
din centrul oraşului
pudra se desprinde
de pe faţă,
nu vă vine să credeţi
e nevoie de-o pălărie
în mâna dreaptă…
n-o să aflaţi
cine e natural
după îndemânare
sau după clipele de milostenie,

n-o să aflaţi nimic
e un moment binefăcător
pentru piciorul vătămat
al celui îngropat de viu,
din pricina tonului
cu care se rostise…

din volumul Dragostea are picioare repezi, Anda Maria Neagoe, Edutira Excelsior Art, 2016, coperta și ilustrații: Petru Vlad Neagoe și Răzvan Florin Neagoe

 

 

Tandreţe

Nora Damian

blânde – se întorc
tristeţile toamnei
septembrie îşi leagănă greierii
în vântul de seară
se adună ca rândunelele
notele verii
adorm poieni în braţe noduroase de păduri
plouă cu aur vechi
pe alei foşnitoare
tandru – înserarea
prin arcada braţului tău
îmbracă în catifea trunchiurile scorojite
din liziera copilăriei

din volumul Spirală, Nora Damian, Editura Excelsior Art, 2016

 

Colecţia Ars poetica / Mihai Man

Mihai Man

 

Mihai Man se prezintă în volumul său meditativ prin trei secţiuni de poezie în limbile română, franceză şi engleză. Este din start o realizare, de artist care parcurge cu dezinvoltură decorul unei lumi întregi, dincolo de monolingvismul depăşit moral. Nu întâmplător a ales acest titlu pentru placheta sa, deoarece concitadinul nostru este un reflexiv, înainte de toate. Poetul nu se lasă pradă unui sentimentalism desuet, vălul raţiunii conferind confesiunilor sale o înţelepciune a trăirilor. Şi cu toate acestea, versurile sale sunt vii, căldura omenească le conferă o proprietate specială a comunicării cu existenţa. Fără a se lăsa în voia unor poeme ample, autorul posedă darul concentrării în jurul esenţialului. Fiecare vers este încărcat de semnificaţii, poeziile devenind o materie densă, în care luciditatea şi sentimentul se îmbină în proporţii egale, afectivităţile poetului sunt conştiente. Considerăm că Mihai Man posedă afinităţi elective cu acel dualism al culturii europene care cultivă omul total, ce îmbină armonios omenescul cu artisticul. Pe alocuri este folosit în acest volum accentual grav, o aură dramatică învăluind reflecţiile autorului, sporindu-le valoarea. Poezia lui este una a maturităţii artistice, fără excese metaforice, utilizând echilibrat modalităţile artistice lirice. În grădina filosofului s-a conturat cu precizie încă un destin artistic, poetul Mihai Man.

DINCOLO DE EMINESCU

Dincolo,
Atât de dincolo,

Unde recele cosmic
Şi nemurirea stelară
Se-ngemănară,

Proscris
În sfere decente
Crescu
Eminamente
Eminescu.

CLIPA GREA

lui Adi

A mai trecut o stea
Ca o undă pe râul părului tău negru,
S-a mai stins o flacără
A clipei gonite de fuga de idei.

Poate trenul să aştepte
Un drumeţ pierdut
În prag de amurg?

Clipa va trece
Rece,
Deşteaptă-te cât timp mai
Ai
În carul de foc al ochilor
Ce privesc înspre sine.
Un pas, doi, trei
Şi mă vei
Revedea –
Sunt întreagă
În inima ta.

Clipa
Îşi ridică
Aripa.

Ocazia e una
Acum,
Între ieri şi viitorul
Inexistent.

din volumul Discuţii în grădina filosofului, Mihai Man, Editura Excelsior Art, 2012

 

„Puterea Picturii asupra oamenilor să fie mai mare decât puterea Poeziei?”

„Pictura se slujește de ochii ca să ne emoționeze. Dar cum o spune Horațiu ,
Segnius irritant animos demissa per aurem, Quam quae sunt oculis subjecta fidelibus.” (Lucrurile auzite de urechi stârnesc sufletele mai slab decât cele care sunt supuse ochilor credincioși).
(Jean-Baptiste Du Bos, Cugetări critice despre poezie și pictură, Biblioteca de Artă, 1983)

EMINESCU

Iubind în taină

Iubind în taină am păstrat tăcere,
Gândind că astfel o să-ţi placă ţie,
Căci în priviri citeam o vecinicie
De-ucigătoare visuri de plăcere.
Dar nu mai pot. A dorului tărie
Cuvinte dă duioaselor mistere;
Vreau să mă-nec de dulcea-nvăpăiere
A celui suflet ce pe al meu ştie.
Nu vezi că gura-mi arsă e de sete
Şi-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi.
Copila mea cu lungi şi blonde plete?
Cu o suflare răcoreşti suspinu-mi,
C-un zâmbet faci gândirea-mi să se-mbete.
Fă un sfârşit durerii… vin’ la sânu-mi.

Salonul de Carte Hunedorean – 2016

Poeta Nora Damian este o creatoare de imagini – imagini idei.  Alăturarea cuvintelor provoacă direct gândul.
Cu o parte din creația Norei Damian (volumul de versuri „Spirală”) vă aștept la Salonul de Carte Hunedorean, săptămâna viitoare. (Corina  Victoria Sein)

 

NAIVITATE

E mult adevăr
în bombăneala nucilor
necioplită
numai ea
Myosotis Sylvatica
când soarele intră în nori fără veste
şi un vânt din senin se stârneşte
e în stare
să jelească cu atâta
cu sinceritate
numai o vegetală amatoare
o soprană de coloratură
pe scena naturii
te poate face să suferi
să ţi se rupă inima de milă
văzând o cum tremură
cu lacrimi adevărate cum plânge
în batiste de patlagină

din volumul Spirală, Nora Damian, Editura Excelsior Art, 2016

 

Pictori și poeți – Nicolae Grigorescu și Ioanide Romanescu

Nicolae Grigorescu

 

POEZIE – IOANID ROMANESCU

***
Chiar aici – la un pas –
chiar acum – în clipa ce s-a adăugat
sfârșitului devenind trecut –
m-am, auzit strigându-mă din tot ce urmează ce urmează

dacă mâna o-ntind, orizontul
nu se apropie mai mult înțelegerii –
dar dacă răspunsul e posibil ca altul
și nu doar ecoul să răspundă

mi-s ochii obosiți de vis –
ca păsările însetate deasupra mării
se prăbușesc peste real

de aș putea să mă sting
în cel care trebuia să fiu

din volumul „Cele mai frumoase poezii”, Ioanid Romanescu, Editura Albatros, 1985