Ninsoare de suflet
Ninsoare de linişte,
Ninsoare de gând,
Ninsoare de suflet şi pace,
Ninsoare de începuturi,
Ninsoare de zbucium,
Ninsoare de iubiri şi vise.
S-a strâns atâta linişte
în ninsoarea de gând,
s-a strâns atâta pace
în ninsoarea de suflet,
s-a strâns atâta zbucium
în ninsoare de iubiri şi vise.
Iar noi privind de la fereastră
acest spectacol al lumii
şi nu regretăm timpul înşelător
ce zboară ca fulgii albi de zăpadă,
nu regretăm
plecarea anotimpurilor
frumoşi şi cuminţi
suflăm în ceaiul fierbinte,
urmărind cum ninsoarea
îşi continuă visul alb…
visul ei de gând,
de suflet,
de pace,
visul ei de zbucium…
din volumul Iubire şi otravă, Emil Şain, Editura Excelsior Art, 1990
Din stufăriş, de lângă‑o apă,
Unde caii se adapă,
A ieşit ca o lumină
O fată; şi e curată şi virgină.
Frumoasă foc, ca şi un crin;
Te ia cu ofuri şi suspin
Când o priveşti, de tot te pierzi,
Că are ochii mari şi verzi.
Iar flăcăii, drept urmare,
Dau din umeri a mirare.
De atâta admirat,
Un flăcău a leşinat.
Altul însă, răsărit,
Eu aş spune „aiurit”,
Zise: „Să ştiţi, nu‑s de vină
Că fata mai e virgină”
P.S. Dar să lămurim problema,
Să elucidăm dilema,
Şi să vă învingeţi frica:
Pe fată‑o cheamă… Virginica.
din volumul Lacrima mării (postume), Emil Șain, 2014
Am ales să fiu singur
În drumul meu
Către „Codrul de aramă”
Am ales să fiu singur.
Împovărat cu dorinţa
De-a asculta respiraţia
Lui Eminescu,
Am îngenuncheat,
În faţa poeziei,
Sărutându-i
Frunzele arămii.
din volumul M-am îndrăgostit de Mona Lisa, Emil Şain, Ed. Excelsior Art, 2012
Clipa
Pe ultimii metri de viaţă
Apar ca-n vis clipe iubite,
Imagini ce au fost trăite
De-a lungul vieţii fericite.În cinci minute ne-amintim,
Privindu-ne direct în faţă,
Şi ştim ce-am fi dorit să fim,
Ce n-am făcut bine în viaţă.Dar totul este în zadar,
Nu mai rămâne decât frica,
Din răul săvârşit mai ieri
Tu nu poţi îndrepta nimica.
Când să mai faci şi fapte bune,
Să pleci din viaţă mulţumit,
Când mai ai numai minute,
Doar cinci minute de trăit?!…din volumu Far între malurile timpului (postum), Emil Şain, 2014
Lăsaţi-mă în voia mea
Lăsaţi-mă în voia mea
Să ţip, să cânt, de voi putea,
Lăsaţi-mă să tot iubesc,
Să plâng în voie, să urăsc,
Lăsaţi-mă să râd mereu,
Să fug de ploi, să fug de greu.
Lăsaţi-mă în voia mea,
M-am săturat de vânt şi ploi,
De tot noroiul dintre noi,
M-am săturat de adevărul tras de păr,
De adevărul fără adevăr.
M-am săturat de cerul cu furtună,
De dragostea-nsoţită de minciună.
Şi sunt mâhnit şi mi-e ruşine.
M-am săturat de prieteni şi de mine…
din volumul M-am îndrăgostit de Mona Lisa, Emil Şain, 2012
Taina inimii
Şi norul e trist,
Nu ştiu de visez
Sau dacă exist.
Las urme pe frunze,
Pe unde mă duc,
Cu sufletu-n lacrimi,
Şi ramuri de nuc.Priviţi norul straniu,
Cum vine spre noi,
Să cânte tristeţea
Din ploi şi noroi.
Priviţi visul nopţii,
Cum doarme pe val,
Cu gândul speranţei
S-ajungă la mal.Aştept ca să vină
Lumina de zi,
Să văd mersul umbrei,
Să-nvăţ a iubi.
Că nimeni nu ştie,
Iubirea cum este
E dulce, amară,
Ori tristă poveste.
Ea plânge, suspină,
Se-ascunde mereu,
Se-ascunde-n blândeţe,
Să nu o văd eu…
Iar eu, omul simplu,
O caut într-o stea,
Dar ea, ca o taină;
E-n inima mea!din voluml M-am îndrăgostit de Mona Lisa, Emil Şain, 2012
Rătăcire
Rătăcesc în gândurile mele,
Rătăcesc în noaptea înstelată,
Rătăcesc în cuvintele mele,
Rătăcesc între adevăr şi minciună,
Rătăcesc tot căutând iubirile pierdute…din volumul M-am îndrăgostit de Mona Lisa, Emil Şain, 2012
Poem
S-a întors iubita mea acasă,
De văzduh, de lume nu îmi pasă.
Nici de soare, vijelii ori ploi,
Nu îmi pasă de vânt şi de noroi…
Nu îmi pasă că lumea-i săracă,
Că minciuna nu poate să tacă,
Nici de cei bogaţi nu îmi mai pasă,
S-a întors iubita mea acasă…
Nu-mi mai lăcrimează ochiul stâng,
Nu mai par în lume un nătâng,
Nu mai caut în lume alt-aleasă,
S-a întors iubita mea acasă…
Ploaia, vijelia, vântu-i vânt,
Fericirea-i iarăşi pe pământ,
Simt şi pâinea aburind pe masă,
S-a întors iubita mea acasă.
Din volumul M-am îndrăgostit de Mona Lisa Emil Şain, 2012
Gând
Un gând curat
Pentru toţi medicii chirurgi ai lumii,
Pentru mâinile lor
Binecuvântate de Dumnezeu.
Un gând curat,
Ca albul primei zăpezi,
Pentru toţi medicii
Cardiologi ai lumii.
Să învăţăm respectul,
Din discursurile lui Cicero,
Care l-au făcut
Nemuritor.
Poeţii şi cerul
Poeţii,
În fiecare dimineaţă
Sărută cerul,
Spun câte o rugăciune,
Şi beau ceaiul
Îndulcit cu stropi de rouă.
Apoi,
Îşi văd de treburile lor zilnice…
Într-una din dimineţi,
Poeţii
Au uitat să sărute cerul…
Şi cerul s-a supărat
Atât de tare
Că s-a întunecat,
A plâns o noapte şi o zi,
Inundând cu lacrimile lui
Aleile şi parcurile
Poeţilor…
Emil Şain, inedit, decembrie 2012
N-am ştiut
Ori că uneori mai moare,
N-am ştiut că mă învinge
Ori că uneori mai plânge.N-am ştiut că dorul vine…
Şi că suferă ca mine,
N-am ştiut că dorul dor
E ca apa de izvor.Când o guşti – e o plăcere,
Când o bei – îţi dă putere.
Dorul fiecărui om
E ca zborul unui şoim.Din volumul Dincolo de durere, Emil Şain
Casa care adăposteşte gânduri • Editura Excelsior Art 