Spre seară


 


Străbat aleea cu pas măsurat
înserarea fugită dintr-un glob înnegurat
absoarbe cu sârg ce a mai rămas din ziua străvezie

În timp ce dintr-un copac cade o frunză
lent  precum trece viața
eu trăiesc o clipă de extaz
de abandon de sine
de contopire cu natura

Păsări răzlețe străbat spațiul
sub cârdul apărut de pretutindeni
un culoare prin care circulă liber – vântul

În jocul lui perfect
coboară brusc pe alee
oprește plutirea unei frunze
o aduce spre mine
vreau să o prind
să o duc acasă
vântul o smulge brutal
o aruncă peste bordură
în plină stradă unde
mașinile gonesc nebune

totul a împietrit în mine
doar auzul este activ
adună geamătul surd al frunzei strivite

Înțeleg fără neliniște
că viața uneori se întrerupe

din volumul Scrisoare către nimeni, Corina Victoria Sein, Editura Excelsior Art, 2016

 

 

Reclame

Colecţia Ars poetica / Mihai Man


 

Mihai Man se prezintă în volumul său meditativ prin trei secţiuni de poezie în limbile română, franceză şi engleză. Este din start o realizare, de artist care parcurge cu dezinvoltură decorul unei lumi întregi, dincolo de monolingvismul depăşit moral. Nu întâmplător a ales acest titlu pentru placheta sa, deoarece concitadinul nostru este un reflexiv, înainte de toate. Poetul nu se lasă pradă unui sentimentalism desuet, vălul raţiunii conferind confesiunilor sale o înţelepciune a trăirilor. Şi cu toate acestea, versurile sale sunt vii, căldura omenească le conferă o proprietate specială a comunicării cu existenţa. Fără a se lăsa în voia unor poeme ample, autorul posedă darul concentrării în jurul esenţialului. Fiecare vers este încărcat de semnificaţii, poeziile devenind o materie densă, în care luciditatea şi sentimentul se îmbină în proporţii egale, afectivităţile poetului sunt conştiente. Considerăm că Mihai Man posedă afinităţi elective cu acel dualism al culturii europene care cultivă omul total, ce îmbină armonios omenescul cu artisticul. Pe alocuri este folosit în acest volum accentual grav, o aură dramatică învăluind reflecţiile autorului, sporindu-le valoarea. Poezia lui este una a maturităţii artistice, fără excese metaforice, utilizând echilibrat modalităţile artistice lirice. În grădina filosofului s-a conturat cu precizie încă un destin artistic, poetul Mihai Man.

DINCOLO DE EMINESCU

Dincolo,
Atât de dincolo,

Unde recele cosmic
Şi nemurirea stelară
Se-ngemănară,

Proscris
În sfere decente
Crescu
Eminamente
Eminescu.

CLIPA GREA

lui Adi

A mai trecut o stea
Ca o undă pe râul părului tău negru,
S-a mai stins o flacără
A clipei gonite de fuga de idei.

Poate trenul să aştepte
Un drumeţ pierdut
În prag de amurg?

Clipa va trece
Rece,
Deşteaptă-te cât timp mai
Ai
În carul de foc al ochilor
Ce privesc înspre sine.
Un pas, doi, trei
Şi mă vei
Revedea –
Sunt întreagă
În inima ta.

Clipa
Îşi ridică
Aripa.

Ocazia e una
Acum,
Între ieri şi viitorul
Inexistent.

din volumul Discuţii în grădina filosofului, Mihai Man, Editura Excelsior Art, 2012

 

„Puterea Picturii asupra oamenilor să fie mai mare decât puterea Poeziei?”


„Pictura se slujește de ochii ca să ne emoționeze. Dar cum o spune Horațiu ,
Segnius irritant animos demissa per aurem, Quam quae sunt oculis subjecta fidelibus.” (Lucrurile auzite de urechi stârnesc sufletele mai slab decât cele care sunt supuse ochilor credincioși).
(Jean-Baptiste Du Bos, Cugetări critice despre poezie și pictură, Biblioteca de Artă, 1983)

EMINESCU

Iubind în taină

Iubind în taină am păstrat tăcere,
Gândind că astfel o să-ţi placă ţie,
Căci în priviri citeam o vecinicie
De-ucigătoare visuri de plăcere.
Dar nu mai pot. A dorului tărie
Cuvinte dă duioaselor mistere;
Vreau să mă-nec de dulcea-nvăpăiere
A celui suflet ce pe al meu ştie.
Nu vezi că gura-mi arsă e de sete
Şi-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi.
Copila mea cu lungi şi blonde plete?
Cu o suflare răcoreşti suspinu-mi,
C-un zâmbet faci gândirea-mi să se-mbete.
Fă un sfârşit durerii… vin’ la sânu-mi.

Un gând


Octombrie – lună în mijloc de anotimp
rotundă
fabuloasă
cu pasul viu taie peste câmpul ars
ecoul rătăcit din vară
aruncă și-nalță profunda bucurie
știința de a iubi
dorința de a trăi intens
pe podișul vremii

Respir
respir
respir în ritmul impus de miraculosu-i echilibru
și intru natural în propriul meu destin…

din volumul „Scrisoare către nimeni”, Corina Victoria Sein, Editura Excelsior Art, 2016

 

 

Într-o gară / Ritual în absență


 

fotoritual16

Ziua îmi lasă în cutia poștală mesaje
unele sunt criptate
altele sunt doar înșiruiri de cuvinte prescurtate

în fiecare seară
trag adânc în gând silabele cuprinse-n vești
și viața îmi dă semnale prin vibrații

în timp ce eu orânduiesc știrile
tu mă  aștepți într-o gară
trenul întârzie

nici eu nici tu
nu avem parte de „ora liniștii rotunde”

suntem singuri pe peron
fiecare dintre noi într-o altă gară

mă întorc cu spatele la căsuța poștală
am să petrec noaptea cu capul plecat
în fața ferestrei prin care arunc ultimele mesaje
sunt mândră de gestul prin care încerc să aprind felinare
pe acoperișul trenului încărcat cu ora liniștii rotunde

din volumul Ritual în absență, Corina Victoria Seni, Editura Excelsior Art, 2015

 

Creşte viaţa noastră


image description

Creşte viaţa noastră ca spaima şi teama,
creşte viaţa noastră precum coada la pâine;

creşte viaţa noastră ca iarba, ca praful şi ca muşchiul,
ca pânza de păianjen, promoroaca şi cuibul de mucegai,
creşte viaţa noastră implacabil ca tusea şi râsul;
indiferent de războaie, armistiţii, negocieri,
destindere, schimbări ale climei, ONU,
exploatare ascunsă şi tiranie pe faţă,
orgoliul limuzinelor negre şi al judecătorilor fără de suflet,
slugi ale ticăloşiei, supuşi ai nimicniciei,
ziare otrăvitoare şi transplanturi de inimă,
înţelegeri tainice şi minciună pe faţă,
batjocură a lucrurilor noastre sfinte,
otrăvire a atmosferei şi cutremure de pământ;

creşte viaţa noastră necontenit, pe ruine
şi, în cel mai profund somn,
deasupra noastră, în jurul nostru şi prin noi,
cei care suntem fiii ei risipitori,
creşte viaţa noastră ca mărirea ascunsă a preţurilor,
                           ca un science fiction,
ca presiunea sângelui, imperiul ficţiunii,
teama de a nu întârzia la lucru sau de a privi direct în ochi;
creşte viaţa noastră ca fătul şi ca foamea,
creşte viaţa noastră ca flora şi fauna,
dar viaţa noastră nu creşte ca ura, dorinţa de răzbunare
sau dorinţa de a ne lua revanşa
şi chiar atunci când nu ştie ce vrea,
vrea să trăiască viaţa noastră

ca omul.

Poeme Alese, Ryszard Krynischi, traducerea de Constantin Geambaşu, Editura Excelsior Art, 2014 www.excelsiorart.ro/carte/poeme-alese-antologie.html

 

 

Poezie și muzică / Eu și trecutul


 

ritual-in-absenta-coperta

Zilele trecute au aruncat peste mine resturi de lumină

rostogolite în cascadă
întâmplări uitate mă invită să le fiu oaspete
refuz
în mine ele sunt temeinic așezate

din când în când le îmbrac în recunoștință
merită
cu sau prin ele
am înțeles că viața este un nesfârșit început

capcane strălucitoare îmi poruncesc
să alunec pe pojghița fragilă a trecutului
să deschid cercul ce închide o parte din mine
să mă întreb
ai învățat să asculți gândul
ce ai înțeles

fluviul de gând are curs prin filtrul memoriei mele
eu și trecutul ne angajăm într-o luptă blândă

întâmplările se lovesc în cădere
lumina crește
limpezește gândul

silit se-nchide cercul

 eu salvez prezentul

exist
vreau să adun în mine
destinul

din volumul Ritual în absență, Corina Victoria Sein, 2015