Şi nu ştiam cu adevărat

 

Lui Adam Michnik

Poate eram copii, nu aveam experienţă,
ştiam doar că suntem obligaţi să credem în minciună
şi nu ştiam cu adevărat ce vrem mai mult
în afară de respectarea drepturilor şi adevărurilor umane,
când cei adunaţi într o piaţă mică
în faţa statuii marelui poet
care şi a petrecut tinereţea într o ţară împilată,
iar restul vieţii în exil,

Fumam ţigări şi ardeam ziare mincinoase,
fumam ţigări, deşi ne otrăveau trupul,
ardeam ziare, fiindcă ne otrăveau mintea,
citeam constituţia şi declaraţia drepturilor
şi nu ştiam cu adevărat că drepturile omului
pot fi în contradicţie
cu drepturile cetăţeanului;

Şi nu ştiam cu adevărat,
că atâtea care de luptă pot fi trimise
                       împotriva celor fără apărare,
împotriva noastră a celor care încă eram copii
înarmaţi doar cu idei despre care ne au învăţat în şcoli,
şi ne au dezvăţat în aceleaşi şcoli,
şi nu ştiam cu adevărat
că pot fi anulate toate
prin şarja nemiloasă a violenţei mistuitoare
prin minciună multiplicată
şi nu ştiam cu adevărat că cei maturi nu ne vor crede pe noi,
ci minciuna multiplicată, că totul poate fi şters,
că poţi uita totul
şi te preface că nu s a întâmplat nimic,
şi nu ştiam cu adevărat că memoria este duşmanul
                                cetăţeanului,
şi nu ştiam cu adevărat că trăind aici şi acum,
trebuie să te prefaci că trăieşti în altă parte, în alte timpuri,
şi să lupţi cel mult cu umbrele celor morţi

prin cortina de fier a norilor

din volumul Poeme alese, Rzszard Krynicicki, traducerea: Constantin Geambașu, Ed. Excelsior Art, 2014

Publicitate

Drepturi

– La ce drepturi
te referi?
Dreptul la viaţă?
Nu‑l vei prelungi nici măcar cu o secundă,
chiar de‑ai muri de curiozitate –
cine a câştigat, cine a ucis.
– Dreptul la luptă?
Ea e guvernată de dreptul celui mai puternic…
– Dar tu nu vorbeşti despre drepturile
omului
ci ale naturii,
aşadar cu ea încearcă să câştigi disputa:
victoria ta

să nu ţi‑o ia înainte.

din volumul Poeme alese, Rzszard Krynicicki, traducerea: Constantin Geambașu, Ed. Excelsior Art, 2014

Norul Alb

nici nu ne uneşte, nici unindu-ne – nu ne desparte:
se aşterne între noi
privirea tăioasă a Norului
Alb.

ceea ce
până acum nu era decât
un trecut neîncetat
se fixează în ceea ce va exista

ceea ce este – transformă în necunoscut

dragostea noastră care se împlineşte atunci,
cânt tu ai ezitări
fără de nume şi fără de trup

nici nu ne desparte, nici despărţindu-ne – nu ne uneşte,
ea ne fixează
şi două trupuri îndepărtate şi apropiate ca două buze

le contopeşte în trupul ei efemer

din volumul Poeme alese, Rzszard Krynicicki, traducerea: Constantin Geambașu, Ed. Excelsior Art, 2014

 

 

Lumea încă există

nimic nu se schimbă
aştepţi zilnic să ţi se repartizeze o casă
te trezeşti lumea încă există
te întorci de la lucru lumea încă există
citeşti în ziar
că în China s‑a descoperit un os care poate
revoluţiona ştiinţa
şi demola teoria lui Darwin
te duci să te culci adormi
fără să asculţi până la capăt ultimele ştiri
dormi nu visezi nimic
te scoli oasele tale nu revoluţionează ştiinţa
mergi la lucru pe strada Armata Roşie
lumea încă există nimic nu s‑a schimbat
pe partea stângă a străzii
în funcţie de direcţia în care te mişti
laolaltă cu toată ţara
pe partea stângistă a străzii
pe partea ultrastângistă a străzii
pe partea străzii în levitaţie
vezi o lozincă scopul suprem al străzii este omul
pe partea dreaptă etc. – o lozincă scopul suprem
mai jos nu poţi descifra
mai jos cad picături de ploaie avioane fulgi de zăpadă
nimic nu s‑a schimbat
maşinile înfig în asfalt
enigmatica literă &
timpul curge nemişcat ca un curent electric

iar copilul tău întors de la grădiniţă ştie
că scopul suprem este

etc.

din volumul Poeme alese, Rzszard Krynicicki, traducerea: Constantin Geambașu, Ed. Excelsior Art, 2014

Eşti

 

Eşti singura mea patrie.

Eşti singura mea patrie, tăcerea,
în care sunt cuprinse toate
cuvintele deşarte;

norii muţi,
respiraţiile, privirile,
porumbelul cu răvaş
dispărut fără de veste;

eşti patria mea, liniştea
ce strigă
în limbi moarte;

ca un om
căruia i‑a ars casa şi a pierdut
tot ce era nefolositor,
ca un dezertor
prins în apropierea cazărmii,

deşi nu mai sunt copil
nici deţinutul tău,
ştiu că şi în exil
limbă strămoşească, rămân în tine,
iar tu vei fi în mine
ca o limbă umflată: inimă
care mă ţine în viaţă
cât timp nu…

din volumul Poeme alese, Rzszard Krynicicki, traducerea: Constantin Geambașu, Ed. Excelsior Art, 2014

 

 

Stindardul suprarealismului

Când (fără efort special) am reuşit să intru
în istoria literaturii,
am întâlnit acolo o poezie veche a mea?,
care purta steagul suprarealismului
pe care era scris dezideratul: „Nu există realitate”

– ce steag frumos avem astăzi…
– al nimicniciei – a şoptit. Şi stindardul nimicniciei
a început să fluture în vânt.

– De ce nu eşti rotund?
– ?
– Chiar îţi place culoarea roşie?
– Stindardul creierului meu este alb.
– Îţi place albul?
– Stindardul inimii mele este roşu.
– Aşadar, roşul şi albul sunt pentru tine
doar culori de protecţie,
iar ideile suprarealismului sofisme goale?
– În primul rând: dialectica nu trebuie să fie identificată
cu schimbarea pielii (şi invers)
În al doilea rând: realitatea
este oglinda inexistentului.
În al treilea: nu tot ce aşteptăm
de la suprarealism
se poate îndeplini.
Şi, dacă i se pare cuiva că vede
realitatea,
aceasta este cea mai bună dovadă cât de greu este să
înţelegi
ideea pură.
– Sau poate nu avem un limbaj comun?
– Cum aşa – a răspuns, ripostând la limbajul meu –
doar limba este suprareală. Abia acum
o să vedem ce ai avut

să ne spui.

din volumul Poeme alese, Rzszard Krynicicki, traducerea: Constantin Geambașu, Ed. Excelsior Art, 2014

Uneori, când vorbeşti

Uneori, când vorbeşti: încă nu este prea târziu,
încă nu acum,
încă nu s‑a întâmplat nimic,
care să necesite aportul tău

al tău nimic nu se odihneşte
şi nu există ascuns – ci este, este
un ucigaş neostoit,
se dublează şi se triplează,
pentru a‑şi îndeplini cât mai bine variatele îndatoriri
şi, deşi forţele lui sunt inepuizabile,

– nu vede sfârşitul sarcinii sale.

din volumul Poeme alese, Rzszard Krynicicki, traducerea: Constantin Geambașu, Ed. Excelsior Art, 2014

Mult mai simplu

Inima ta transmite şi primeşte semnale
ale unor civilizaţii dispărute

creierul este un oraş mort într-un trecut îndepărtat
jefuitorii de morminte vor ridica noi mausolee

liniile papilare se răsucesc în spaţii necunoscute
cartotecile au ars sau au fost duse la maculatură

„tu” al tău se miră de „eul” tău

„nimic nu este sigur” cobora cu liftul
în timp ce „totul este posibil”
se căţăra pe scări

o să capeţi rezistenţă o să capeţi
este cu mult mai simplu decât ar părea

din volumul Poeme alese, Rzszard Krynicicki, traducerea: Constantin Geambașu, Ed. Excelsior Art, 2014

Nu te vei vindeca de ură

Ziar jalnic, nu te vindeci de ură,
oare n-ar fi mai bine pentru tine să fii câine,
care, deşi slujeşte,
totuşi reuşeşte să-şi vindece rănile singur
sau şi mai bine vulpe ce se smulge din capcană
chiar cu preţul schilodirii;

dar tu, chiar dacă eşti vulpe sau câine,
preferi să te afunzi în somn, în letargie, în paralizie avansată,
să infestezi cu turbare, să verşi spume,
să faci victime,
să te întinzi în faţa zbirilor

şi să ascunzi cât mai adânc
rana adevărului care
linsă în singurătate
niciodată nu se ogoieşte

ca pe cea mai ruşinoasă boală.

din volumul Poeme alese, Rzszard Krynicicki, traducerea: Constantin Geambașu, Ed. Excelsior Art, 2014

Sunteţi liberi

– Sunteţi liberi – spune gardianul
şi poarta de metal se închide

acum din această parte.

 

 

Poeme Alese, Ryszard Krynischi, traducerea de Constantin Geambaşu, Editura Excelsior Art, 2014 www.excelsiorart.ro/carte/poeme-alese-antologie.html