Dicta praeclara
Oferim cititorilor, cu convingerea că le va fi utilă, o culegere de expresii latineşti; ele sunt folosite până astăzi, cu atât mai des cu cât cititorul are acces, de plăcere sau din necesitate, la texte al căror conţinut se situează la un nivel mai elevat din punct de vedere filozofic, ştiinţific, tehnic, juridic, literar, artistic; prima parte este intitulată, de aceea, Verba utilia, „vorbe, expresii, sintagme folositoare”. Partea a doua cuprinde o culegere de citate, dictoane, proverbe care transmit culturii contemporane esenţa gândirii, moralităţii, concepţia de viaţă a antichităţii clasice. Multe dintre ele sunt citate cu autorul care le-a emis; cititorul va fi surprins, poate, de faptul că unele nu au autor, deşi le-a găsit într-o carte sau alta cu autorul indicat. Noi am preferat să nu cităm autorul la acele dictoane care sunt citate cu autori diferiţi în diferite texte. E de înţeles să fie aşa: în peste două mii de ani, aceste vorbe frumoase s-au prefirat prin atâtea minţi omeneşti, încât s-au desprins de autor şi, fiind atât de fireşti pentru om, au fost enunţate şi de alţii şi au intrat în patrimoniul gândirii universale, ca proverbele populare; de aceea, le-am numit Dicta praeclara, „vorbe vestite”.
Oricum, fiecare cititor va gândi, pe bună dreptate, că tot ce citeşte este actual, i se potriveşte şi lui, şi semenilor, şi vremurilor pe care le trăieşte. (Culegerea şi traducerea au fost făcute de Ecaterina Andreica)
(…)
Ab alio exspectes alteri quod feceris. (Seneca)
Să aştepţi de la altul ce i-ai făcut şi tu.
Ab uno disce omnes. (Vergilius)
De la unul, înţelege-i pe toţi.
Abusus non tollit usum.
Abuzul nu suspendă exercitarea unui drept.
Abyssus abyssum invocat. (Vechiul Testament)
Neantul sporeşte neantul.
Acta, non verba.
Fapte, nu vorbe.
Accipere quam facere praestat iniuriam. (Cicero)
E mai bine să înduri o nedreptate, decât să o săvârşeşti.
Ad augusta per angusta.
Spre lucruri măreţe (se merge) pe căi strâmte.
Adhuc sub iudice lis est. (Horatius)
Procesul este încă în curs de judecată.
Adversa probant magnos. (Plinius Minor)
Adversităţile pun la încercare sufletele mari.
Adversis opponite pectora rebus. (Horatius)
Opuneţi curajul împrejurărilor potrivnice.
Ad virtutis summam nihil accedere potest.
Nimic nu se poate adăuga la desăvârşirea virtuţii.
Aequo animo accipe necessaria. (Seneca)
Acceptă cu seninătate ceea ce e inevitabil.
Agnosco veteris vestigia flammae. (Vergilius)
Recunosc urma ardorii de demult.
Agro bene culto nihil potest esse nec usu uberius, nec specie ornatius. (Cicero)
Nimic nu poate fi nici mai folositor, nici mai frumos ca un ogor bine lucrat.
Alea iacta est. (Caesar, la Suetonius)
Zarul a fost aruncat.
Aliena vitia in oculis habemus, a tergo nostra sunt.
Avem sub ochi greşelile altora, ale noastre sunt la spate.
Aliter cum tyrrano, aliter cum amico vivitur. (Cicero)
Altfel se trăieşte cu un zbir, altfel cu un prieten.
Aliud ex alio iter suscipitur et spectacula spectaculis mutantur. (Seneca)
Orice drum începe din altul şi peisajele îşi schimbă înfăţişarea.
Alius in aliis rebus est praestantior. (Syrus)
Fiecare este mai iscusit în câte ceva.
Alter ab altero adiutus (sit) communicando et monendo et fovendo. (Cicero)
Să se ajute unul pe altul cu o vorbă, cu un sfat, cu un sprijin.
Altera manu fert lapidem, panem ostentat altera. (Plautus)
O mână îţi aruncă o piatră, cealaltă îţi întinde pâinea.
A malis mors abducit, non a bonis. (Cicero)
De rele ne îndepărtează moartea, nu de bine.
Ambitio multos mortales falsos fieri subegit. (Sallustius)
Ambiţia i-a făcut pe mulţi muritori să devină parşivi.
Amicitia omnibus rebus humanis anteponatis. (Cicero)
Prietenia să o puneţi mai presus de toate lucrurile omeneşti.
Amicus alter ego. (după Pithagoras)
Prietenul, un al doilea eu.
Amicus certus in re incerta cernitur. (Ennius, la Cicero)
La greu se vede prietenul de încredere.
Amicus Plato, sed magis amica veritas. (Aristotel, la Ammonius)
Îmi este prieten Platon, dar mai prieten adevărul.
Amore, more, ore, re probantur amicitiae.
Prin dragoste, statornicie, vorbă şi faptă se dovedesc prieteniile.
Amor est gaudere felicitate alterius. (Leibniz)
Dragostea înseamnă să te bucuri de fericirea altuia.
Animadversio naturae peperit artem. (Cicero)
Observarea naturii a creat arta.
Animi est ista molitia, non virtus, paulisper inopiam ferre non posse. (Caesar)
Este aceasta o slăbiciune a sufletului, nu o virtute, să nu poţi îndura câtva timp lipsurile.
Animus et corpus: alterum nobis cum dis, alterum cum beluis commune est. (Sallustius)
Sufletul şi trupul: unul ne este comun cu zeii, altul cu fiarele.
Animus facit nobilem, cui ex quacumque condicione supra Fortunam licet surgere. (Seneca)
Te face nobil sufletul, care se cuvine ca în orice împrejurare să se ridice deasupra destinului.
An me ludit amabilis insania? (Horatius)
Mă amăgeşte, oare, o dulce nebunie?
Ante victoriam ne canas triumphum.
Înainte de victorie să nu cânţi triumful.
Apex est senectutis auctoritas. (Cicero)
Autoritatea bătrâneţii este respectul.
A primo mundi ortu usque in hoc tempus perduxit nos splendidis sordidisque alternata series.(Seneca)
De la facerea dintru început a lumii până în acest timp, pe noi oamenii ne-a purtat între mărire şi cădere o schimbare neîntreruptă.
Ardua per praeceps gloria vadit. (Ovidius)
Prin grele primejdii trece gloria.
Armis arma irritantur. (Plinius Minor)
Prin arme se stârnesc armele.
Ars longa, vita brevis. (după Hipocrate)
Arta este lungă, viaţa scurtă.
Ars sine scientia nihil est. Scientia sine arte nihil est.
Tehnica fără ştiinţă nu înseamnă nimic. Ştiinţa fără tehnică nu înseamnă nimic. (principii ale arhitecturii antice)
A scintilla una augetur ignis.
Dintr-o singură scânteie se înteţeşte focul.
Asinus asinum fricat.
Măgarul pe măgar îl scarpină.
Aspirat primo Fortuna labori. (Vergilius)
Încurajează Soarta prima încercare.
Audentes fortuna iuvat. (Vergilius)
Pe cei ce au curaj îi ajută norocul.
Audacia pro muro habetur. (Sallustius)
Curajul este socotit ca un zid.
Audiatur et altera pars. (Seneca)
Să fie ascultată şi partea adversă.
Audi, vide, tace si gaudes esse in pace.
Ascultă, priveşte şi taci, dacă-ţi place să fii liniştit.
Auferet fructum voluptatum omnium solitudo. (Cicero)
Singurătatea va alunga bucuria tuturor plăcerilor.
Avaritia fidem, probitatem ceterasque artes bonas subvortit. (Sallustius)
Lăcomia distruge buna-credinţă, cinstea şi celelalte bune virtuţi.
Avarus ipse miseriae causa est suae.
Avarul, el însuşi e cauza nefericirii sale.
Avarus semper eget. (Horatius)
Avarul totdeauna duce lipsă.
Ave Caesar (Imperator), morituri te salutant. (Suetonius)
Slavă, Cezar, (împărate), cei ce vor muri te salută.
(…)
din volumul Minima latina, culegerea şi traducerea de Ecaterina Andreica, Ed. Excelsior Art, 2014 http://www.excelsiorart.ro/carte/minima-latina.html
Noutăţi editoriale – Minima latina
*
Furor arma ministrat. (Vergilius)
Furia îşi creează arme.
Melior tutiorque est certa pax quam sperata victoria. (Titus Livius)
Este mai bună şi mai demnă de încredere o pace sigură decât speranţa victoriei.
Memoria minuitur nisi eam exerceas. (Cicero)
Memoria slăbeşte dacă n-o exersezi.
Speramus optima.
Să sperăm cele mai bune lucruri.
Spes sibi quisque. (Vergilius)
Fiecare să aibă speranţă numai în sine însuşi.
Stultissimus sum virorum. (Vechiul Testament)
Eu sunt cel mai necugetat dintre oameni.
Quisque est faber suae fortunae. (Appius Claudius Caecus)
Fiecare este făuritorul soartei sale.
Quis nostrum culpa caret?
Care dintre noi este lipsit de greşeală?
Quis talia fando temperet a lacrimis? (Vergilius)
Cine şi-ar stăpâni lacrimile povestind asemenea lucruri?
Qui stultitia nausiant, caelum vituperant. (Phaedrus)
Cei ce suferă de prostie, învinovăţesc cerul.
Qui tacet consentire videtur.
Cine tace pare a consimţi.
Noutăţi editoriale – Eneida
Eneida, Publius Vergilius Maro, traducerea din limba latină Ecaterina Andreica
Ediţie îngrijită de George Bogdan Ţâra
Ia aminte, romane, pe lume să pui stăpânire!
Arta ta e puterea, aceasta ţi-e sacra menire:
Prin rânduielile păcii pe oameni să-i propăşeşti,
Să-i ocroteşti pe sărmani, iar trufaşii să-i nimiceşti!
(C. VII, v. 851 sqq.)
Noutăţi editoriale – ODE
Ode, Quintus Horatius Flaccus, traducerea din limba latină Ecaterina Andreica
Ediţie îngrijită de George Bogdan Ţâra.
11 (Ad Leuconoen)
Să nu ghiceşti din cifre, să afli nu e bine
Ce hotărât-au zeii cu mine sau cu tine:
Mult mai uşor răbda-vom de zile mai avem,
Sau ultima-i zăpada pe care o vedem.
Fii înţeleaptă,-n cupe prefiră-acum licoarea,
Pe stânci tireniene a ostenit şi marea;
Speranţa e departe, prezentu-a şi trecut,
Cât stăm de vorbă, timpul fugit-a nevăzut.
Tu prinde bucuria de azi, pe care o vezi*,
În viitor e bine prea mult să nu te-ncrezi.
* carpe diem
Casa care adăposteşte gânduri • Editura Excelsior Art 