Psalmii de gând nou

 

PSALMUL 4

Suspinele rugăciunilor mele
ştiu
că răzbat pân’ la Tine.
Cunoşti
uşurimea gândului
şi
patima statornică.

Dar toate-s trecute demult…

În smerire
îndrăznit-a gândul meu
către milostivirea Ta.
Acum sunt aici,
dezvelit de cel vechi,
îmbrăcat iar cu Tine.

Nădejdea, bucuria mea!

Cum de nu-i
vis de duh
în zbaterea oamenilor?!
Cum de-i orbire
când luminosul Tău
Chip
inundă-a uimire?!
Prea deasă-i robirea
să poată omul străbate
la Duh.

Dar eu
sunt primit în odihna Ta:
visez a Rai,
zâmbesc a mântuire.

În mângâiere adorm.

PSALMUL 5

Valurile, zbuciumurile –
crengile
bătuseră prea mult
tâmplele malului.
Prea singur orbecăiam,
prea rupt, prea
fragmentat.

Risipit.

Rău fiind,
m-a luat să mă piardă –
credinţa însă,
m-a primit.

Pierdut,
dar regăsit între
chipurile icoanelor.
Tu, Calea mea,
cum m-ai ridicat
Tu
la cinste…

Vie Biserica Ta –
viu Tu printre noi!

Voinţă-am jertfit –
braţ de luptă
şi
tărie mi-ai dat.

În Tine totul s-a-mplinit.

din volumul Psalmii de gând nou, Alexandru-Ioan Cânda, Ed. Excelsior Art, 2014