Teoria conspiraţiei

Am privit cu consternare pe canalul Discovery un film în care defilau tot felul de formaţiuni extremiste, între care şi unele americane, cu însemne specifice. Ar fi putut exista, în istoria STATELOR UNITE un moment în care să se fi pus problema instalării unui guvern fascist? Fenomene de acest fel s-au manifestat în toate ţările în perioada Marii Depresiuni Economice dintre cele două războaie mondiale. Despre SUA există foarte puţine detalii. Preşedintele Franklin Delano Roosevelt, democrat, avea, se pare, unele simpatii de stânga, unele concepţii populiste. A existat un complot, pus la cale de mari financiari şi industriaşi, susţinători ai dreptei şi ai principiilor capitalismului, obsedaţi de pericolul comunismului, revoltaţi de toleranţa arătată de Roosevelt mişcării sindicale. Erau vremuri foarte grele in anul 1933. Rata şomajului era de aproximativ 25%. Agricultura era şi ea într-o stare nu prea bună datorită unei secete devastatoare. Preşedintele Roosevelt a propus New Deal, o serie de programe economice pentru depăşirea crizei, ce cuprindeau sprijinirea celor fără locuri de muncă, o reformă a legislaţiei afacerilor etc. lucruri care nu erau pe placul marilor afacerişti. Aşa se pare că a apărut ideea înlocuirii conducerii democratice cu un guvern fascist, care ar fi urmat să asigure protecţia marilor capitalişti. S-a afirmat că ideea a fost inspirată de ceea ce se petrecea în Europa (Italia si Germania). Ei bine, în Statele Unite complotul a eşuat. S-a recurs la un oarecare Smedley Darlington Butler, general-maior, fost comandant al marinei, cerându-i, în calitatea sa de militar cu mare influenţă asupra veteranilor şi asupra întregii caste militare, să fie braţul care să execute acţiunile cerute de complot. Ceea ce se ştie despre această înceţoşată afacere se bazează pe declaraţiile date de Butler, pe care, însă, comitetul de investigare – cunoscut sub numele de comitetul McCormack-Dickstein – le-ar fi modificat mult. Butler trebuia să transforme Legiunea Americană, asociaţie a veteranilor intr-o forţă de asalt destinată preluării puterii, daca era cazul. Intenţia era de a instala la Casa Alba un „preşedinte asistent” care sa preia o parte din responsabilităţile lui Roosevelt, care ar fi fost depăşit de munca. Asistentul „secretar al afacerilor generale”, urma sa fie un om al dreptei radicale, care sa asigure promovarea intereselor marilor capitalişti. Un alt punct de vedere al complotiştilor acela că preşedintele are mari probleme de sănătate, paralizia etc., aşa că, după atentatori, „Avem nevoie de un guvern fascist în ţara asta…, pentru a salva naţiunea de comuniştii care vor sa o distrugă…” Butler era un militar dintr-o bucată, un om onest şi, mai ales, un patriot. Lui i-a sunat foarte dubios propunerea de a sprijini introducerea la Casa Albă a unei eminenţe cenuşii care să implementeze o politică de dreapta, în acord cu interesele clasei privilegiate. Era insa si un om abil, aşa încât, în loc sa refuze pe complotişti , s-a prefăcut că accepta, pentru a afla cât mai multe amănunte care să-i permită, ulterior, sa demaşte. A fost numită o comisie care să se ocupe de investigarea cazului, comisie care a făcut public un raport foarte .sărac in amănunte, a susţinut ca au existat zvonuri privind implicarea unor persoane importante într-un complot fascist, dar că nu s-a descoperit nici o dovadă. Ceea ce se ştie azi despre acesta ciudată întâmplare a istoriei se datorează în mare măsură investigaţiilor realizate de John L. Spivak, un jurnalist care a publicat, în 1967, o carte numită A Man in His Time (Un om in vremea sa), bazată pe informaţii care ar proveni, se spune, dintr-un exemplar al raportului întocmit de comitetul McCormack-Dickstein pentru Camera Reprezentanţilor. Or, acest raport care arată foarte diferit de ceea ce fusese dat publicităţii, confirmă spusele lui Butler, afirmând că existaseră şi dovezi în acest sens: „S-au primit probe care demonstrează că anumite persoane au întreprins o tentativă de creare a unei organizaţii fasciste…” Deci, nu fusese doar un foc de paie. Butler a vorbit la un post naţional de radio, acuzând comitetul că a eliminat porţiuni importante din mărturia sa; Spivak a publicat rezultatele investigaţiei, dar americanii aveau griji mai mari, nu s-au mai preocupat de o poveste care părea deja veche şi care, prin explicaţiile oficiale, fusese făcută să pară doar o joacă de amatori. Complotul rămâne în continuare o afacere învăluită într-un val gros de mister. Totuşi, demonstraţiile oferite de filmul de pe canalul Discovery oferă câteva secunde de strict autentic. Ele şi materialul Mihaelei Stănescu (pe net), despre Teoria conspiraţiei – visul de coşmar al unei Americi fasciste stau la baza acestui articol şi amintesc de consecinţele posibile ale unei crize mondiale.

Lucian Bureriu