Editura Excelsior Art la cea de a 27-a aniversare


Primul deceniu (1990 – 2000) de activitate editorială a fost, poate, perioada cea mai creativă pentru autori, pentru editori, iar cititorii luau cu asalt librăriile. Tirajele în care erau publicate cărțile depășeau cu ușurință pragul de 10.000 de exemplare.
De-a lungul anilor (1990 –2017) în luna mai a devenit luna în care se desfășoară Zilele Editurii Excelsior Art, prilej de a ne întâlni (autori și editor)  cu cititorii, cu prietenii noștri.
Pentru noi, cititorul nu este un simplu „receptor” comunicațional, transmis sub formă de carte.
El, cititorul, este feed-back-ul care valorifică valabilitatea mesajului și motivează circulația datelor.
Numai dacă trăim împreună, dacă ne pasă unora de alții, dacă vrem să ne înțelegem, ne putem da seama de puterea miraculoasă a cărții.

25 mai 2017 vă invităm la lansarea primei casete de autor Clanul De Niro, roman document, roman istoric, în care sunt incluse cele 6 romane semnate de Coleta De Sabata.
Ampla și valoroasa lucrare Clanul De Niro (casetă de autor) a apărut cu sprijinul Asociației Italienilor din Româna – Ro. As. It.
Coleta De Sabata a publicat sub egida Editurii Excelsior Art și lucrări de știință, eseuri, note de călătorie, romane polițiste.
Relația între scriitor și editor a fost și este una deosebită.

Despre relația scriitor-editor

OAMENI ȘI CĂRȚI
(…)
Cartea nu se naște nici din dragoste și nici din interes, nici din imaginație și nici din rațiune, nici din talent și nici din robire, ea se naște din nevoia de a comunica și sporește la infinit nevoia de comunicare.
Autorul, editorul, bibliotecarul și cititorul participă, în momente și cu atribuții diferite, la ceea ce ne-am obișnuit să numim „drumul cărții”.
La început autorul și editorul își împart responsabilitatea ivirii cărții, fiind răspunzători  de soarta ei, așa cum – într-un alt context – izvorul poartă în forța propriei țâșniri întreaga răspundere pentru suflul epic al fluviului.
În diala autor – editor, cel dintâi are privilegiul de a fi mai vizibil prin semnătura de partinitate – și mai longeviv – prin șansa mai mare de a   supraviețuii în memoria colectivă.  (…)
Editorul este reprezentat doar prin sigla instituției – veritabil atelier de creație – în care construiește sub inconvenientul anonimatului cartea într-o formă  stare în care să deschidă ochii și sufletul cititorilor, astfel încât acestora să li se releve o viziune, o trăire efemeră, un strigăt la fel de răscolitor ca un cântec de lebădă.
Editorul este – dacă ar fi să actualizăm – o interfață într-un mecanism în care cartea a ajuns doar intrigă pentru un dialog (științific sau afectiv) între scriitor și publicul larg. (…)

(fragment din articolul „Oameni și cărți” semnat de conf. univ. dr. Mirela-Ioana Borchin – apărut în Info Carte – Publicație de informare culturală și literală – editată de Editura Excelsior Art.)

 

Reclame

2 ( Ad Caesarem Augustum )



Se-nspăimântă Roma, sfinte coline
Nea şi aspră grindină dacă vine,
Sau de Zeus scutură făr’ să-i pese
Fulgere dese.
Se-nspăimântă lumea, să nu revină
Pira iar, cu faţa de lacrimi plină,
Când Proteu cu turma porni să-nfrunte
Vârfuri de munte;
Sus pe culme peştele ajunsese,
Zbor făceau columbii prin ramuri dese
Şi săltau pe creste de val spumoase
Ciute sfioase.
Val gălbui din Tibrul curgând la vale
Ţărm etrusc îşi scălda-n tumult din cale,
Vesta, Ilia-n ape se acopăr toate
Învolburate
Peste temple sau pe aşezări regale;
Ameninţă-n murmurul apei sale,
Ţărmul stâng de Zeus oprit să-i treacă
Albia seacă.
Cetăţenii arma au prins-o iară;
Perşii gravi mai bine ar fi să piară.
Rari urmaşi din părinteasca vină
Lupta s-o ţină?
Dar poporul ce zeităţi cinsteşte
Pentru statul care se prăbuşeşte?
Vesta ascultă rugile de fecioare
Fără-ndurare.
Dreptul ispăşirii cui îi revine?
Bun Apolo, te implorăm pe tine,
Umeri dalbi în nouri tu înfăşoară
Şi apoi coboară.
Joc şi Amor pot împrejur să zboare;
Tu priveşte, Venus îndurătoare,
Generaţii din stirpea ta create
Care-s uitate.
Coif uşor şi strigăt de lupte crunte
Timp prea lung ca-n joacă ar vrea să-nfrunte;
Pedestraş atacă mereu duşmanul
Marsul, şoimanul.
Fiul Maiei vrei pe pământ să vie
Pentru Cezar îngăduind să fie,
Chip schimbând asemeni cu zburătorul,
Răzbunătorul.
Pentru ai tăi cvirini ca un scut să fie
Viaţa ta; în cer mai târziu revie.
Eşti prea bun, nu vrem aura cerească
Să te răpească.
Ave Cezar, tu eşti învingătorul,
Tată, principe te-a numit poporul.
Pedepseşte-i dacă apar în zare
Mezii călare.

fragment din Cartea I, volumul Ode, Quintus Horatius Flaccus, traducerea din limba latină de Ecaterina Andreica, Ed. Excelsior Art, 2014