Ziua mondială a poeziei – 21 martie 2017


Final neaşteptat

În drum spre casă
nelinişti
avertizări
tentaţii şi umbre nedefinite
mă însoţesc de parcă
întoarcerea mea nu ar fi dorită

o poartă deschisă
fotolii de iarbă pe aleea ce duce spre uşa din perete
corole înclinate de flori
o moară de apă-n miniatură
mă iau sub protecţia lor

împreună
întoarcem casa pe temelia încă sănătoasă

Ritual în absență, Corina Victoria Sein, Editura Excelsior Art, 2015

 

 

Thread and Knot

Surrounding the mountain
wannabe rivers
relentlessly shake the rock
imposing paces adrift

Paths
prisoners inside our eyes
we are paving
our soul with memories
and open a way
for the stars
under glass roof
where
the dream –
thread and knot of our bundled desires
is tying our glance
chained
to the world eternally running in cirles
rolling over and over until lighting up
the day desperately carrying the burden
of our emotions.

Traps, Corina Victoria Sein, traducerea de Mihai Mihuț, 2015

 

 

Geniu

Nimic nu e
Mai simplu ca
O stea,
Alb punct
În sumbru
Absolut.

Invers,
Definiția
Oricărui punct
E la fel de simplă
Ca orice stea.

Elementară
Ne e iubirea:
O dreaptă,
Culori,
Un cuplu de puncte,
În noapte.

Discuții în grădina filosofului, Mihai Man, Editura Excelsior Art, 2012

 

 

E adevărat

că organizez parade solare
şi dansuri clasice
cu frunze de toamnă
pentru orice anotimp
dar numai la rugăminţile ierbii
arse de brume
şi de mila viselor
rătăcitoare în lume
cum înserarea răscoleşte
în lada cu mătăsuri
decoruri fabuloase
înainte de răstignire
în rama întunecată a nopţii

Spirală, Nora Damian, Editura Excelsior Art, 2016

 

 

După o vreme, vânt de martie

strada e bătută de vânt, picioare şi roţi,
uneori imprecise, întoarse din drum
dinspre râu, adiere de martie
nimic exigent,
sunet asemenea paşilor
liniştea-n neliniştea vremurilor
vântul de martie
ne ţine
în mână
speranţa adunată în paşi,
în roţile ce nu încetează
a se juca
de-a drumul dus-întors
înţeleaptă rutină,
numai vântul de martie
după o vreme, seamană
dor de ducă…
zdrobit, ascuns sub marşul
paşilor, al roţilor,
nu vă înduioşaţi
se repetă  mereu,
în fiecare primăvară,
nu-l dispreţuiţi
e-un exerciţiu
ce maschează o inimă
ieri, astăzi şi mâine,
în fond, poate fi ascuns,
obicei lumesc,
într-un mugur de salcie,
bătut de lumini,
curată risipă…

Dragostea are picioare repezi, Anda Maria Neagoe, Editura Excelsior Art, 2016

 

 

Da, exist

De mai multe zile
umblu înapoi
prin Cracovia înceţoşată,
dar încă nu m am întors
din Ierusalimul
meu din gresie trandafirie,
din calciu trandafiriu

mă întorc mereu
la Zidul Plângerii.

Rătăcesc mai departe
în labirintul îngust
al Drumului Crucii.

Uneori
în orificiul de deasupra capului
văd luna,

plină.

Rătăcesc mai departe
la început.
Sunteţi evreu? –
mă întreabă un bătrân hasid,
cu siguranţă mai tânăr decât mine.

Da, sunt poet –
îmi vine să i răspund,
dar doar îi zâmbesc
şi i spun:

     Shalom, achi!

(2006)

Poeme alese, Ryszard Krynicki, Editura Excelsior Art, 2014

 

Hamlet și fereastra verde

De când bufonul a pătruns la Elsenor,
S-a mai amânat necesarul omor.
Îmbătrâneşte Hamlet şi-i rugineşte spada,
Iar ura-n el şi-a domolit cascada.

Chiar Majestatea-Sa se teme, să nu râdă
Curtenii de iubirea-Sa, bătrână, hâdă.
Ş-o vizitează pe Regină rar.
Şi cum rămâne cu celebra crimă, dar?

Sub bolţile-ntunecate, oamenii mai şi râd, câteodată,
De tristul bufon, cu şira-ncovoiată.
Şi-mbătrânesc, ating şi ani o sută
Şi moare crima cea neîncepută.

De când bufonul a pătruns la Elsinor,
Hamlet îşi amână răzbunarea pe lume, universalul omor…
Netânăr, slab, el tot mai des privirea-şi pierde
Pe-o gotică fereastră de viaţă verde…

Armura demnității, Erwin Lucian Bureriu, Editura Excelsior Art, 2014

 

grafică de Vasile Pintea

 

Timișoara Capitală Culturală Europeană 2021

 

 

 

 

 

Reclame

Ziua mondială a poeziei – 21 martie 2016


retorica

Un fel de nenuntire

Nu mai putem de atâta iubire să ne iubim
Nimic nu e mai pur decât gura ta de petale
Vin vinovaţii lumii uitaţi într o vale de jale
şi ntreabă de noi ca de un drum spre Ierusalim

De la mine pân’ la tine drumul nu se mai măsoară
De la tine la sărutările mele de leagăn tot sper
Dimineaţa te spăl cu rouă de ismă şi cer
Tu m-ai adormi în braţe legănându-mă pân’se-nseară

De la mine până la tine nu-i decât timpul vioară

Unde m-aş duce te aş lua cu mine să mi dai nemurire
Să nu te mai văd decât eu şi fiul lui Dumnezeu
Care ni s-ar uita în priviri şi ar spune sunt eu
Ştiind că el e un ideal iar noi un dor de azurire

Nedespărţirea noastră e un alt fel de nenuntire

 

val dupa val

DACĂ AI AVEA PARTE NUMAI DE FERICIRE

Iată o mănăstire-n văzduh
zugrăvită-n albastru paradisiac
În pragul acesteia stă ctitoriţa
Hildegard von Bingen
călugăriţa din adâncul
evului păduratec german
Ea spune zilnic peste lume
ca într-o rugăciune repetată
pentru alinarea inimii
«dacă ai avea parte
numai de fericire
ai fi ca un rac
care nu merge
decât îndărăt
nu şi înainte»
Oare sunt nefericiţi cei
care se adâncesc
înaintând în morminte?

 

ODE - COPERTA 1

7  ( Ad Munatium Plancum )

Unii vor lăuda Mitilene, Rodos, alesul,
Două mări la zid în Corint, sau Efesul,
Teba lui Bahus sau Delfi cu templul frumos înălţat
Pentru Apolo, sau Tempe, -n Tesala aşezat;
Grijă au unii ca slava din cântec să nu înceteze,
Castei Atene oraşul să-i celebreze;
Pentru marea zeiţă de pretutindeni ei vin,
Să-i încunune pe tâmple crengi de măslin.
Argos, cetatea vestită prin cai va fi lăudată
Pentru Iunona, ca şi Micena bogată.
Mie nu mi place Lacedemona, cu firi răbdătoare,
Nici Larisa, câmpiile ei roditoare.
Eu îndrăgesc Albunea, ce-n albie gureş se aruncă,
Anio năvalnic, sau a Tiburnului luncă,
Râuri care-n livadă ridică întruna o boare,
Vântul în pâcla de nouri pe cer trecătoare,
Fără să scuture ploaie, numai pe boltă un fum.
Plancus, şi tu alungă tristeţea acum,
Fugi de griji înţelept, ia cupa cu dulcele vin,
Fie că-n castru steaguri lucinde te ţin,
Fie că-ţi stâmperi aleanul la umbra Tiburului tău.
Teucer, se zice, gonit de părintele său,
A lăsat Salamina şi, de Lieu ajutat,
Vinul din cupă amarul i l-a înecat;
Cu mpletitură de plop pe frunte cunună şi a pus
Şi, întristaţilor prieteni, astfel le-a spus:
„Însoţitori credincioşi, o soartă, ca tata mai bună,
Ne va purta de acum; s-o urmăm împreună!
Cât Teucer vă-ndrumă precaut, nu-i nicio teamă;
Dacă Apolo a promis, e de bună seamă
Că o Salamină din nou şi alt pământ vom afla
Ori aici, ori aiurea, pe undeva.
Noi am dus adesea şi mai grele-ncercări;
Vinul ne alină! De mâine porni vom pe mări.”

image description

PE MANUSCRISELE FRAGILE

Pe manuscrisele fragile ale unui poet în vârstă
se văd urme de scrum, numeroase găuri
de ţigară, pete de cafea, rareori
de vin roşu şi uneori
abia perceptibile amprente
ale labelor de pisică, dispărând

în spaţiu şi timp.

 

Mona Lisa

NE MAI AȘTEAPTĂ

Acolo sus pe deal,
Ne mai aşteaptă o fântână
Cu apă de dor,
Cu apă de cântec,
Cu apă de amintiri,
Cu vise, speranţe,
Cu lumina lunii odihnindu-se
În apa fântânii.

Acolo sus, pe deal,
Îţi voi dărui inelul razelor de soare,
Şi-ţi voi coborî în palme
Luceferi.
Acolo sus, pe deal,
Stă o fântână tristă,
Fără apa dorului, fără noi.

 

traps

COSMIC REVOLUTIONS

A strange object
a rigid sphere
absorbs the Sun
attaching to its surface
the sky
rises the sea
on mountain peaks
submerges lighthouses
since long only vestiges
corroding massive roots
of Earth’s foundation…

Terrestrial roads
made into twisted tongues
flicker and burn
shutting down darkness…

Colonies grown out of pieces
of mummified windows
suicide victims thrown
against decayed doors
they stifle the uprising ravaging
the Universe.

An exhausted breeze carries forward
ruins fallen from the Sun…

the rigid sphere
disintegrates…
Has the uprising been postponed?
or
the touch of cold, gliding icebergs
signal the rain
that will render immaculate
the crowd gathered in a floating arch
over the grass
houses
a solemn river
knowing they will endure
until the end of the endless time?