
(…)
Trag speranţa că soţul dumitale îşi va folosi autoritatea spre a limita numărul de vizitatori; o jumătate de duzină de imbecili ar fi tot ce poţi cere şi va fi absolut suficient să-l vezi pe fiecare de două ori pe an, din moment ce, după câte ştiu, moda zilei nu pretinde să le faci vizite prietenilor.
Te îndemn să te înconjori mai degrabă de prieteni bărbaţi decât de femei. Ca să-ţi spun drept, n-am cunoscut vreodată o femeie stimabilă care să dea dovadă de preţuire pentru propriul ei sex. Sunt însă de acord că, atunci când persoanele aparţinând celor două sexe sunt în chip fericit combinate şi atent alese, e posibil să întreţină împreună o atmosferă de curtoazie şi de bunăvoinţă, ceea ce, cu un dram de raţiune, poate face ca atât conversaţia cât şi orice altă formă de distracţie să fie foarte plăcute. Dar o adunare de femei e o adevărată şcoală a necuviinţei şi a bârfelii şi, cu cât fiecare dintre ele în parte e mai detestabilă, cu atât în acel grup merg lucrurile mai bine. Cât îi priveşte pe prietenii bărbaţi, alegerea trebuie s-o facă soţul dumitale; şi să nu ţii seama de recomandările prietenelor tale, fiindcă o să te căptuşeşti cu cine ştie ce nătărău fudul, şi te va costa şi timp şi felurite neplăceri până când vei reuşi să deosebeşti un nătărău de un om cu minte.
Să n-o tratezi niciodată pe cameristă ca pe un sfetnic intim, lăsând-o să-ţi spună tot felul de baliverne despre doamnele pe care le-a servit înainte, despre distracţiile, petrecerile şi toaletele lor; sau să se apuce să-ţi dea de înţeles că, pentru câtă zestre ai adus în căsnicie, nu ţi se permite să cheltuieşti nici cât pe o măsea; ori să te influenţeze când angajezi sau concediezi servitorii; ori să-ţi împuie capul cu vorbe de clacă, făcându-te să te cerţi cu cei mai buni prieteni ai tăi; prezentând toate lucrurile într-o lumină falsă şi colportând de zor bârfele culese din oraş.
Dar cea mai mare problemă a vieţii tale va fi să-ţi câştigi şi să-ţi păstrezi prietenia şi stima soţului tău. Soarta ţi-a dăruit drept soţ un tânăr bine educat, instruit, înzestrat cu o minte strălucită şi un gust sigur. Nu-i mai puţin adevărat, şi asta spre fericirea ta deplină, că aceste calităţi ale sale sunt puse în valoare de o mare modestie, un caracter ales şi plăcut, şi o înclinaţie ieşită din comun spre sobrietate şi virtute; dar nici frumosul său caracter, nici virtutea sa nu-l vor face să te stimeze dacă judecata lui nu-l împinge s-o facă; şi, deşi nu-i capabil să te trateze rău, vei deveni pentru el, totuşi, cu trecerea timpului, un lucru indiferent, ba, chiar, poate, demn de dispreţ; afară doar de cazul că vei reuşi să compensezi pierderea tinereţii şi a frumuseţii prin calităţi mai trainice. Ai în faţa dumitale foarte puţini ani pentru a fi tânără şi frumoasă în ochii lumii; şi încă mai puţin timp să fii astfel în ochii soţului tău, care nu este câtuşi de puţin un ins mărginit; şi sper că nu mai visezi că farmecele căsătoriei vor dura mereu. Iar unirea voastră a fost rodul înţelepciunii şi al prieteniei bine-intenţionate, fără nici un amestec al acelei caraghioase pasiuni care nu există decât în piesele de teatru şi în romane.
Prin urmare, va trebui să depui toate eforturile ca să câştigi acele calităţi pe care soţul tău le apreciază cel mai mult la alţii, şi pentru care este el însuşi foarte admirat. Va trebui să-ţi educi spiritul, urmând în mod strict sistemul de studiu pe care o să ţi-l prescriu sau care va căpăta aprobarea mea. Îţi vei procura un număr de cărţi cu povestiri şi jurnale de călătorie pe care ţi le voi recomanda, vei petrece câteva ceasuri pe zi citindu-le şi vei scoate extrase din ele, dacă nu ai o memorie foarte sigură. Vei încerca să strângi relaţiile de prietenie cu persoane instruite şi inteligente, care te ajută, prin conversaţia lor, să-ţi struneşti judecata şi să-ţi modelezi gustul; şi atunci când vei reuşi să pricepi şi să apreciezi buna judecată a altora, înseamnă că în curând o să fii capabilă să judeci sănătos tu însăţi şi vei deveni o tovarăşă de viaţă plăcută şi mintoasă. Iar acestea îi vor inspira soţului tău o dragoste şi o stimă întemeiate pe raţiune, şi pe care bătrâneţea nu le va face să scadă câtuşi de puţin. El va ţine seama de părerile dumitale în toate problemele importante; veţi putea discuta între voi fără să fie nevoie de un al treilea care să vă ajute să găsiţi un subiect de conversaţie. Iar când vei fi singură, nu te va copleşi plictisul, în lipsa vreunei distracţii frivole.
Deşi nu-mi place să scot cu tot dinadinsul în evidenţă defectele sexului vostru, mărturisesc că m-am simţit foarte stânjenit de câte ori am văzut-o pe stăpâna casei că se retrage imediat după masa de prânz, şi nu pentru că în casa aceea s-ar fi băut fără măsură, ci pentru că respecta astfel un fel de regulă bine stabilită, aceea că femeile nu sunt capabile să întreţină o conversaţie. De câte ori într-o cameră unde se află persoane de ambele sexe, iar bărbaţii deschid o discuţie despre un subiect foarte general, femeilor nici prin gând nu le trece că ar putea să participe şi ele, ci, dimpotrivă, fac un grup separat şi sporovăiesc împreună despre preţuri şi despre soiurile de dantele şi de mătăsuri, sau despre toaletele care sunt potrivite sau nepotrivite la biserică ori la teatru. Iar atunci când sunteţi numai între voi, n-aveţi altă preocupare, după ce schimbaţi complimentele de bun-găsit, decât să pipăiţi şi să preţăluiţi guleraşele, manşetele şi rochiile celorlalte; ca şi cum existenţa voastră şi chiar mersul lumii întregi ar depinde doar de croiala şi de coloritul veşmintelor voastre. Cam aşa cum afirmă teologii despre unii oameni, care depun mult mai multă silinţă ca să fie osândiţi la muncile iadului de câtă ar fi fost nevoie ca să-şi salveze sufletele, la fel sexul vostru cheltuieşte mai multă reflexiune, memorie şi putere de pătrundere pentru a fi neînţelept şi extravagant decât i-ar trebui pentru a fi înţelept şi util. Când mă gândesc la asta, parcă nu-mi vine să mai cred că sunteţi nişte creaturi umane şi nu o altă specie, cu cel mult o treaptă mai sus de maimuţe, care vă sunt însă superioare, prin tot felul de giumbuşlucuri hazlii, fiind şi nişte animale care provoacă mai puţine pagube şi nu-s la fel de costisitoare, şi care ar putea deveni, cu timpul, foarte pricepute, şi ele, în ce priveşte catifelele şi brocarturile.
Aş vrea să te conving să priveşti toaletele ca pe un capriciu necesar, la fel ca toate doamnele de elită pe care le-am cunoscut; nu doresc să încalci preceptele modei de azi, dar sper să le urmezi cea din urmă şi cât mai puţin posibil. Mai sper că ţinuta dumitale va fi cu o treaptă mai sus decât cea pe care ţi-o permite averea proprie şi îţi urez să păstrezi în fundul sufletului un dispreţ adânc pentru satisfacţiile ce le poate oferi o rochie superbă; ştiind bine că ea nu te face mai bogată, mai frumoasă, mai tânără, mai distinsă, mai virtuoasă sau mai inteligentă decât dacă ar spânzura într-un cuier. (…)
fragment din volumul Istorii irlandeze, Jonathan SWIFT, selecţie, traducere şi note de Bogdan Bădulescu, în curs de apariţie la Editura Excelsior Art