Mormântul lui Iosif Brodski

(…)

Un loc aparte în universul liric krynickian îl deţin poemele de călătorie. Dincolo de stări şi trăiri personale, generate de imagini şi secvenţe din alte spaţii geografice, de amintiri şi informaţii concrete, aceste poeme evocă memoria unor poeţi excepţionali, care i‑au înrâurit destinul poetic şi l‑au făcut să înţeleagă şi mai bine drama existenţială: Ezra Pound, Iosif Brodski, P. Celan, Issa, Herbert, Miłosz şi alţii. În ansamblu, poezia lui Krynicki ne învaţă rezistenţa, concentrarea, compătimirea, tandreţea, ne învaţă să trăim atent, „să dăinuim în lume ca o piatră gânditoare”, înscriindu‑se într‑un spaţiu al dialogului, neînchis în limitele propriei limbi. (…)

Unde marea cea grasă
scaldă poarta.

În cartierul evanghelic,
aproape de Ezra Pound
şi Olga Rudge.

Dispar oaspeţii credincioşi:
pescăruş care ţipă
temătoarele şopârle.

La poale,
lângă o candelă catolică arsă,
lăsată de cineva
(într o folie de plastic,
s-o apere de ploaie)
o fotografie la imprimantă:

Brodski slăbit, suferind
pe fundalul a patru pietrari.

Leit în privirea lui
pătrunzătoare.
Pe mormânt ofrande:

un pahar răsturnat cu monede,
o sticlă de vodcă goală
cu etichetă decolorată,
ghemotoace de hârtie
băgate în frunziş

(poate versuri? poate scrisori?
rugăminţi? implorări?)

O cană de plastic
plină cu pixuri

(ar fi ajuns şi pentru o altă
viaţă mult mai lungă).

Ochelari negri de plastic

(din nou plasticul,
indiciu al timpului).

Pe placa funerară
pietricele precum pe plăcile evreiesti

un con de pin, o frunză.

(24 Iunie 2004)

din volumul Poeme alese, Rzszard Krynicicki, traducerea: Constantin Geambașu, Ed. Excelsior Art, 2014