RĂMÂNERE


 

Mihai Mihuţ, traducător

Când ai plecat dimineaţa cu zorile
Am înţeles că toate întrebările
Vor rămâne goale de subînţelesuri
Şi fără ocolişuri.

Când am plecat eu, a rămas
Un răspuns fără întrebare, un ceas
Fără secunde; o pauză
Neprecedată de timp, şi un efect fără cauză.

Când ai plecat dimineaţa cu zorile
Am înţeles că toate întrebările
Vor rămâne goale de subînţelesuri
Şi fără ocolişuri.

Când am plecat eu, a rămas
Un răspuns fără întrebare, un ceas
Fără secunde; o pauză
Neprecedată de timp, şi un efect fără cauză.

din volumul Discuții în grădina filosofului, Mihai Man, Editura Excelsior Art

Ziua cumpănă


Stranie zi

eram împăcată cu mine însămi
cu toamna
cu drumul sfârșit înainte de a atinge culmea
când brusc
umbra refuză să mai fie antemergător
se întoarce
impunându-mi mișcarea de roată
dus – întors

vrând să rămân în echilibru
abordez o primă geană de lumină
și întreb
mă întreb
la ce bun entuziasmul de viață târzie

un insuportabil gol lăuntric

nu pot vorbi
dar pot să cutreier imensitatea necunoscutului
călăuză fiindu-mi un prieten fără chip

drumul rămâne pustiu

oare
chemarea să fie doar plăsmuirea minții mele

un braț mă cuprinde
un chip acoperit de o mască aidoma soarelui
se oprește deasupra-mi

cu mine încă mă lupt să nu răspund chemării

din volumul Ritual în absență, Corina Victoria Sein, 2015

Întrebarea la care n‑am ajuns să mai răspund


 

retorica

Prietenului meu prof. dr. Ionel Popa

Mă veţi găsi aici şi după moarte
mă veţi găsi‑ntre voi şi după viaţă
şi după dragoste şi după întrebarea
la care n‑am ajuns să mai răspund
uitându‑mă prea mult prin întuneric
să vă întâmpin răsăritul.

Mă veţi găsi aici întotdeauna
mă veţi găsi şi după ce acest poem
va respira lumina unei stele
ce va‑ncolţi cândva în gândul meu.

Voi fi cu voi chiar dacă nevăzut
voi locui în arbori sau în nori
venind cu anotimpul sau plecând
ieşind cu soarele din cerul mării
călătorind cu vântul căutând
un drum din timpul fără moarte
în care v‑am iubit neverosimil.

Mă veţi găsi aici şi după viaţă
şi după dragoste şi după întrebarea
la care încă sper să vă răspund.

din volumul Retorica şi umbra ninsorii, Anghel Dumbrăveanu, Editura Excelsior Art, 2008

Poetul


ARCA LUI NOE
– Pentru ce-i făcută această zi?
Întrebă poetul deschizându-şi sufletul
(pentru că n-avea fereastră)…

– Pentru a fi trăită cu puritate,
Şopti alb zăpada murind în noroi
Sub picioarele trecătorilor.

– Pentru a nu arăta lumii
Decât partea pe care n-o poţi ascunde,
Foşni copacul ţinându-şi cu străşnicie
Rădăcinile în pământ.

– Pentru a mă juca vesel,
Râse copilul fără de griji.

– Pentru a înţelege că din toată
Demenţa acestei lumi
Sunt singurul zdravăn,
Strigă privind nicăieri nebunul…

Poetul îşi ferecă sufletul
Şi se trezi niciunde
Cu o nouă faţă
În aceeaşi lume…
Avea disperarea culpabilă a zăpezii,
Încrâncenarea ipocrită a copacului,
Inconştienţa fericită a copilului
Şi victoria neputincioasă a nebunului.

POETA
– ¿A qué sirve este día?
Preguntaba el poeta al abrir su alma
(pues ventana no tenía)…

– Para vivirlo con pureza,
Susurraba la nieve al morir
Bajo pies de mucha vileza.

– Como siempre, para dejar ver
Solo la parte que no se puede esconder
Decía el árbol suavemente,
Con sus raíces a la tierra agarrado

– Para jugar alegremente,
Reía un niño sin cuidado…

– Para así comprender,
En la locura de este mundo,
Solo yo soy sano, gritaba
El loco, sin saber dónde estaba…

El poeta encerró su alma
Para que un día despertara
En el mismo mundo
Con una nueva cara…
Tenía de la nieve la desesperación,
Del árbol el agarre a lo que fuera,
Del niño la feliz ambición
Y del loco, la victoria huera.

din volumul Arca lui Noe / Arca de Noé, Passionaria Stoicescu,  traducerea în limba spaniolă de Alexandru Calciu, Editura Excelsior Art, 2012

IN THE END


COPERTA CAPCANE

Do you have anything to hide?
I keep whispering to myself…

… maybe

the fact that I can’t make the rain return
to the purifying forest
thelove that lasts only a second
the unwillingness to call a place home
the cruelty of reaping
abarely bloomed flower
the temptation of always spreading thin
and refusing to believe that
in the end
love wins…

To avoid
confronting
will kill us.

I choose to end my trip
into a field of sunflower
flowing like a river…

Once inside
the healing water
wraps my ankles
and washes away my
walking habit…

Oh, come
wash away or amplify
my whisper
at some point love
will kill us.

din volumul Traps / Capcane, Corina Victoria Sein, traducere în limba engleză de Mihai Mihuţ, ilustraţii de Marius Fechete, în pregătire la Ed. Excelsior Art, 2015

pentru versiunea în limba română, clik aici