Lansare carte – Poeme alese (antologie) – autor Ryszard Krynicki


Corina Victoria Sein - EDITORIAL
Dragi prieteni, la  Salonul Internaţional de Carte Bookfest 2014, ediţia a IX-a, care se va desfăşura la Romexpo, în data de 31, mai 2014, ora 17, la Standul Poloniei, invitat de onoare în acest an, va avea loc lansarea volumului Poeme alese (antologie) semnat de scriitorul Ryszard Krynicki, traducerea în limba română de Constantin Geambaşu, apărut la Editura Excelsior Art, Colecţia Ars poetica / literatură poloneză, în colaborare cu Institutul Ksiazki – Polonia. Va fi prezent poetul şi va acorda autografe. (Corina Victoria Sein)

image description

Ryszard Krynicki face parte din generaţia poeţilor Noului Val (Nowa Fala), concentrată în jurul grupării cracoviene Teraz (Acum). Dezideratele programatice ale grupării au apărut cu precădere în revista lor principală „Student”, dar îşi găsesc rezonanţă şi în presa literară a timpului. Tinerii poeţi se revoltă împotriva literaturii existente, considerând că trece indiferentă pe lângă problemele acute ale realităţii prezentului, fiind preocupată mai mult de latura estetic-experimentală. Postulatul esenţial de la care au pornit a constat în „identificarea literară” a realităţii, în schimbarea paradigmei lingvistice prin recursul la expresii proprii limbajului publicistic, textelor oficiale sau limbajului străzii. Criticii au definit poezia promovată de ei drept „lingvistică”, dar nu în sens experimental (potenţialul şi limitele limbajului în sine), ci mai degrabă ca atitudine faţă de ipostazele în care ea este folosită în contextul social-politic. De aici legătura strânsă dintre poezie şi realitate, caracterizată printr-un exces de date şi informaţii concrete.

*   *   *

Să încercăm încă o dată să ne jucăm de-a uşa
deschisă, de-a focul: copilăriei şi al războiului, transformate
în cenuşă. Cenuşa copilăriei în urma noastră,
în faţa noastră o flacără dublă
de nedescifrat; totuşi să citim din foc, din această
linie
stinsă a vieţii, să citim, morţi în sine ca limba
generaţiilor dispărute. Limbă a flăcărilor, copil nelegitim
a două focuri ce ne-au rămas,
linie fără urmaşi, carte din cenuşă, răspuns
mut atât de nesigur că pot să te cred. Şi pe tine
fără a fugi de sine,
cuvânt fără urmaşi, iniţială a flăcării ce
nu poate fi desluşită din scrierea cuneiformă
a urmelor
pe zăpezile polare,
pe nisipurile deşertului. Copil postum, copil
zadarnic: abia te-ai ridicat din genunchi,
te-ai întors în blestem

*   *   *

a te ocoli pe tine ca pe un oraş năpădit de molimă,
de vreme ce ţi-ai petrecut copilăria
la periferia
lumii. În plină zi caniculară şi pe câmpie
să închei călătoria care ţi-a deschis ochii
spre altă lume, spre aura
hârtiei. Să ardă: să o numeşti amintire,
să o pierzi pentru totdeauna,
ca şi când ai purta numele
unui nenăscut. O şuviţă de păr de femeie printre scrisori,
pe care nu le-ai trimis, cuib otrăvit, salvează-le măcar în vis. Nu
eşti tu însuţi.
Singur. Cu toate că eşti singurul
(în actul de acuzare)
în atâtea persoane ai murit în sine
de câte ori te-ai dezis de tăcerea
ta, de corpul fără trup şi de numele
fără cuvinte. Ca şi când în oraşul natal
nu ai putut recunoaşte niciunul din locurile cunoscute,
niciuna din propriile fraze
în troianul de hârtie
care te-nconjoară şi se-ntinde ca o boală pe viaţă.
Doar păr
de praf şi pulbere fără de nume,
noapte fără de suflare. Nu eşti
fericit,
căci ceea ce nu ai,
aceea nu-ţi doreşti, căci ceea ce nu ai
salvează
fie şi

la despărţire.

Din volumul Poeme alese (antologie), Ryszard Kyrnicki, Editura Excelsior Art, 2014