Minima latina / F


minima latina

Experientia docet.
Experienţa ne învaţă.

Ex pumice aquam nunquam trahes.
Nicicând nu vei scoate apă din piatră.

Fabellam narrat asino surdo.
Îi spune o fabulă unui măgar surd.

Faber est suae quisque fortunae. (Sallustius)
Fiecare este făuritorul destinului său.

Facilitate nil esse homini melius neque clementia. (Terentius)
Nimic nu este mai bun pentru om decât blândeţea şi bunăvoinţa.

Facta, non verba.
Fapte, nu vorbe.

Famam curant multi, pauci conscientiam.
Se îngrijesc mulţi de renume, puţini de conştiinţă.

Fas est et ab hoste doceri. (Ovidius)
E bine să înveţi şi de la duşman.

Fatone res mortalium et necessitate immutabili an forte volvantur? (Tacitus)
Soarta muritorilor să fie împinsă, oare, de un destin şi o întemeiere imuabilă sau de întâmplare?

Felix qui potuit rerum cognoscere causas. (Vergilius)
Fericit cel care a putut cunoaşte izvoarele lucrurilor.

Feriunt summos fulgura montes. (Horatius)
Fulgerele izbesc crestele munţilor

Fervet avaritia miseroque cupidine tempus. (Horatius)
Vremurile se bântuie de zgârcenie şi josnică lăcomie.

Festina atque, ut coepisti, perge. (Sallustius)
Grăbeşte-te şi, odată ce-ai început, continuă.

Festina lente. (Augustus)
Grăbeşte-te încet.

Festinationis error comes poenitentia. (Syrus)
Însoţitori ai grabei, greşeala şi regretul.

Fiat iustitia, pereat mundus.
Să se facă dreptate, de-ar fi să piară lumea.

Fiat lux ! Et lux facta est. (Vechiul Testament)
Să fie lumină! Şi s-a făcut lumină.

Fiat voluntas tua!
Facă-se voia ta !

Fide, sed cui vide !
Încrede-te, dar vezi în cine.

Finis amoris, ut duo unum fiant. (Spinoza)
Rostul iubirii, ca doi să fie unul.

Finis coronat opus. (Ovidius)
Sfârşitul încununează opera.

Flamma fumo est proxima. (Plautus)
Flacăra este foarte aproape de fum.

Fluunt dies et irreparabilis vita decurrit. (Seneca)
Zilele se scurg şi aleargă în grabă viaţa ireversibilă.

Fortes fortuna adiuvat. (Plinius Senior)
Pe cei puternici îi ajută norocul.

Fortis cadere, non cedere potest. (Ovidius)
Cel puternic poate să cadă, nu să cedeze.

Fortitudo est dolorum laborumque contemptio.
Vitejia este dispreţul pentru dureri şi trudă.

Fortuna caeca est. (Cicero)
Norocul este orb.

Fortuna nil dat mancipio. (Iuvenalis)
Soarta nu dă nimic în deplină proprietate.

Fortuna timidos repellit.
Pe cei fricoşi norocul îi alungă.

Fraude perit virtus. (Ovidius)
Virtutea piere prin înşelăciune.

Fraus omnia corrumpit.
Necinstea degradează totul.

Frons est animi ianua.
Fruntea e poarta sufletului.

Fructus senectutis est ante partorum bonorum memoria et copia. (Cicero)
Bucuria bătrâneţii este amintirea şi rostul binelui făcut mai înainte.

Fundamentum est iustitiae fides, id est dictorum conventorumque constantia et veritas. (Cicero)
Temelia justiţiei este buna credinţă, adică fermitatea şi respectul faţă de promisiuni şi convenţii.

Furor arma ministrat. (Vergilius)
Furia îşi creează arme.

Fusa venena silent. (Iuvenalis)
Otrava se insinuează pe tăcute

din volumul Minima latina, culegerea și traducerea de Ecaterina Andreica, Ed. Excelsior Art, 2014

Reclame

Minima latina / N


minima latina

Nascuntur poetae, fiunt oratores. (Cicero)
Se nasc poeţii, oratorii se creează.

Naturae non imperatur nisi parendo, id est intelligendo.
Naturii nu-i porunceşti decât supunându-te, adică înţelegând-o.

Natura humanus animus agilis est et pronus ad motus. (Seneca)
Prin natură, spiritul uman este activ şi înclinat spre mişcare.

Natura hominis prona est ad dissentiendum.
Firea omului este înclinată spre vrajbă.

Naturalia non sunt turpia.
Cele fireşti nu sunt ruşinoase.

Natura non facit saltus. (Schopenhauer)
Natura nu face salturi.

Necessitudo etiam timidos fortes facit.(Sallustius)
Nevoia îi face puternici chiar şi pe cei fricoşi.

Nec reiicit quemquam philosophia, nec eligit: omnibus lucet.
Filozofia nici nu respinge, nici nu preferă pe nimeni; pentru toţi luminează.

Nec vitia nostra, nec remedia pati possumus.
Nu suntem în stare să mai răbdăm nici viciile noastre, nici vindecarea lor.

Nefarium est facinus ignoscere. (Cicero)
Este o nelegiuire să fie trecută cu vederea o nelegiuire.

Nefas est nocere patriae. (Seneca)
Nu e bine să dăunezi patriei.

Ne glorietur homo in sapientia sua (Vechiul Testament)
Omul să nu se laude cu înţelepciunea sa.

Nemini tamen nihil satis est. (Petronius)
Şi totuşi nimănui nimic nu-i este destul.

Nemo adeo ferus est ut non mitescere possit (Horatius)
Nimeni nu este atât de crud încât să nu poată fi îmblânzit.

Nemo censetur ignorare legem.
Nimeni nu e socotit necunoscător al legii.

Nemo dat quod non habet.
Nimeni nu dă ceea ce nu are.

Nemo dives nascitur. (Seneca)
Nimeni nu se naşte bogat.

Nemo enim est tam senex qui se annum non putet posse vivere. (Cicero)
Căci nimeni nu este atât de bătrân, încât să nu creadă că mai poate trăi un an.

Nemo esse iudex in sua causa potest. (Syrus)
Nimeni nu poate fi judecător în propria cauză.

Nemo est casu bonus; discenda est virtus.
Nimeni nu e bun din întâmplare; virtutea trebuie învăţată.

Nemo ignavia immortalis factus est. (Plinius Senior)
Nimeni n-a devenit nemuritor prin neştiinţă.

Nemo liber est qui corpori servit. (Seneca)
Nimeni nu este liber dacă slujeşte trupului.

Nemo mendaci credit.
Pe un mincinos nu-l crede nimeni.

Nemo mortalium omnibus horis sapit. (Horatius)
Nimeni dintre muritori nu e înţelept tot timpul.

Nemo patriam amat quod magna aut pulchra, sed quia sua.
Nimeni nu-şi iubeşte patria fiindcă e mare sau frumoasă, ci pentru că e a sa.

Nemo plus iuris transferre potest quam ipse habet.
Nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât are el însuşi.

Nemo praesumitur malus nisi probatur.

Nimeni nu este socotit vinovat dacă nu se dovedeşte. (prezumţia de nevinovăţie este principiu esenţial al filozofiei juridice)

Nemo repente venit turpissimus. (Iuvenalis)
Nimeni nu devine foarte neruşinat dintr-odată.

Nemo tam senex ut improbe unum diem speret. (Seneca)
Nimeni nu este atât de bătrân încât să nu spere îndreptăţit încă o zi.

Nemo timendo ad summum pervenit locum. (Syrus)
Prin frică, nimeni nu ajunge la un loc prea înalt.

Nescio qua natale solum dulcedine cunctos
Ducit et immemores non sinit esse sui. (Ovidius)

Nu ştiu cu ce farmec ne duce pe toţi pământul de-acasă
Şi oriunde-am fi, ne ţine legaţi, uitarea n-o lasă.

Nescio quid maius nascitur Iliade. (Propertius)
Se creează nu ştiu ce, mai mare ca Iliada.

Nescit vox missa reverti. (Horatius)
Cuvântul rostit nu ştie să se întoarcă.

Nihil admirari prope res una solaque est quae possit facere et servare beatum.(Horatius)
Să nu-ţi doreşti nimic prea mult este aproape unicul şi singurul lucru care te poate face şi păstra fericit.

Nihil aeque sanitatem impedit quam remediorum crebra mutatio. (Seneca)
Nimic nu împiedică sănătatea aşa ca schimbarea deasă a leacurilor.

Nihil amicitia praestabilius putetis. (Cicero)
Să nu socotiţi nimic mai presus ca prietenia.

Nihil cuiquam nisi mors certum est. (Seneca)
Pentru nimeni, nimic nu este sigur, decât moartea.

Nihil est morti tam simile quam somnum. (Seneca)
Nimic nu e atât de asemănător morţii ca somnul.

Nihil est ab omni parte beatum. (Horatius)
Nimic nu e spre bine în orice privinţă.

Nihil est animo velocius, nulla est celeritas, quae possit cum animi celeritate contendere. (Cicero)
Nimic nu este mai iute ca gândul, nu există viteză care să se ia la întrecere cu viteza gândului.

Nihil est enim simul et inventum et perfectum. (Cicero)
Căci nimic nu este totodată şi creat de curând, şi desăvârşit.

Nihil est in historia pura et illustri brevitate dulcius.(Cicero)
Nimic nu este mai plăcut în istorie decât concizia curată şi limpede.

Nihil est opere aut manu factum quod non aliquando confiat. (Cicero)
Nimic nu este făcut de truda şi mâna omului, pe care timpul să nu-l veştejească sau să-l nimicească.

Nihil est tam difficile et arduum quod non humana mens vincat. (Seneca)
Nimic nu este atât de greu şi de nepătruns încât să nu-l cucerească mintea omului.

Nihil est virtute amabilius. (Cicero)
Nimic nu este mai atrăgător ca virtutea.

Nihil novi sub sole. (Vechiul Testament)
Nimic nu e nou sub soare.

Nihil opus est simulatione ac fallaciis. (Cicero)
Nu e nevoie întru nimic de prefăcătorie şi înşelăciuni.

Nihil quod ortum sit aeternum esse potest. (Cicero)
Nimic din ce-i născut nu poate fi nepieritor.

Nihil rerum mortalium tam instabile ac fluxum est quam fama potentiae non sua vi nixae. (Tacitus)
Nimic din lucrurile pieritoare nu este atât de nesigur şi trecător ca faima unei puteri care n-a fost câştigată prin propria forţă.

Nihil tam capax fortuitorum quam mare. (Tacitus)
Nimic nu e atât de capabil în schimbări neaşteptate ca marea.

Nihil tam similius est insano quam ebrius. (Plautus)
Nimic nu este mai asemănător nebunului ca omul beat.

Nihil turpius quam cognitioni assertionem praecurrere. (Cicero)
Nimic mai ruşinos decât să afirmi ceva înainte de a şti.

Nihil turpius quam cum eo bellum gerere quicum familiariter vixeris. (Cicero)
Nimic mai ruşinos decât să te lupţi cu cel cu care ai trăit în intimitate.

Nil fieri de nullo. (Lucretius)
Nimic nu se creează din nimic.

Nil mortalibus ardui est. (Horatius)
Nimic nu e prea greu pentru muritori

Nil sine magno labore vita dedit mortalibus. (Horatius)
Nimic n-a dat viaţa muritorilor fără multă trudă.

Nimium boni est cui nihil est mali. (Ennius)
Îi e prea bine celui căruia nu-i e deloc rău.

Nisi per te sapias, frustra sapientes audies. (Syrus)
Dacă tu însuţi nu gândeşti, zadarnic îi vei asculta pe înţelepţi.

Noli tangere cerculos meos! (Arhimede, la Titus Livius)
Să nu atingeţi cercurile mele!

Nolite ante tempus iudicare. (Noul Testament)
Feriţi-vă să judecaţi înainte de vreme.

Nolite iudicare ut non iudicamini. (Noul Testament)
Feriţi-vă să judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.

Nolunt discere qui nunquam didicerunt. (Seneca)
Nu vor să înveţe cei ce n-au învăţat niciodată.

Nomina stultorum ubique locorum.
Numele proştilor în toate locurile.

Non aqua, non igni plurimis locis utimur quam amicitia. (Cicero)
Nu ne folosim nici de apă, nici de foc, în mai multe împrejurări, ca de prietenie.

din volumul Minima latina, culegerea și traducerea de Ecaterina Andreica, Ed. Excelsior Art, 2014

Minima latina / Q


minima latina

Qualis artifex pereo! (Nero, la Suetonius)
Ce artist piere odată cu mine!

Quam difficile est crimen non prodere vultu! (Ovidius)
Cât este de greu ca vinovăţia să nu se vadă pe chip!

Quam miserum est ab eo laedi, de quo non audes queri! (Syrus)
Cât este de rău să fii rănit de către cel de care nici nu îndrăzneşti să te plângi !

Quamquam abest a culpa, tamen accusatur.
Deşi e fără greşeală, totuşi e acuzat.

Quam quisque norit artem, in hac se exerceat. (Cicero)
Fiecare să practice acea meserie pe care o cunoaşte.

Quandoque bonus dormitat Homerus. (Horatius)
Câteodată şi bunul Homer mai aţipeşte.

Quanti ista civitas aestimanda est, ex qua boni sapientesque pelluntur? (Cicero)
Cât trebuie preţuit acest stat, din care sunt excluşi oamenii buni şi înţelepţi ?

Quantum potes, tantum aude.
Cât poţi, atât să îndrăzneşti.

Quem alienum fidum invenies, si tuis hostis fueris? (Sallustius)
Pe care străin îl vei găsi de bună-credinţă, dacă tu ai fost duşmănos cu ai tăi?!

Qui accusare volunt, probationes habere debent.
Cei ce vor să acuze, trebuie să aibă dovezi.

Qui apponit scientiam, apponit dolorem; et in multo sensu, multa indignatio.
(Vechiul Testament)
Cine adună cunoaştere, adună durere; şi în multă simţire este şi multă indignare.

Qui de dubiis rebus consultant, ab odio, amicitia, ira atque misericordia vacuos esse decet. (Sallustius)
Cei ce se consultă asupra unor chestiuni complexe, se cuvine să fie departe de ură, prietenie, mânie şi milă.

Quid est pietas nisi voluntas grata in parentes?! (Cicero)
Ce mai e pietatea dacă nu există bunăvoinţa tandră faţă de părinţi?!

Quid leges sine moribus proficiunt ? (Horatius)
La ce pot folosi legile, fără bune moravuri ?

Quidquid agis, prudenter agas et respice finem.
Orice faci, să faci cu chibzuinţă şi să prevezi sfârşitul.

Quidquid discis, tibi discis. (Petronius)
Orice înveţi, pentru tine înveţi.

Quid sit futurum cras fuge quaerere. (Horatius)
Fereşte-te să afli ce va fi mâine.

Quid tibi nocet te docet.
Ce te vatămă, te învaţă.

Qui habet aures audiendi, audiat.
(Noul Testament)
Cine are urechi de auzit, să audă.

Qui malis parcit, bonis nocet.
Cine îi cruţă pe cei răi, îi vatămă pe cei buni.

Qui omnia se simulant scire, neque quicquam sciunt.
Cei care se prefac a şti totul, nu ştiu chiar nimic.

Qui potest maius, potest et minus.
Cine poate mai mult, poate şi mai puţin.

Quis custodiet ipsos custodes? (Iuvenalis)
Cine îi va păzi pe paznici?

Quis fallere possit amantem? (Vergilius)
Cine îl poate amăgi pe un îndrăgostit?

Quisque est faber suae fortunae. (Appius Claudius Caecus)
Fiecare este făuritorul soartei sale.

Quis nostrum culpa caret?
Care dintre noi este lipsit de greşeală?

Quis talia fando temperet a lacrimis? (Vergilius)
Cine şi-ar stăpâni lacrimile povestind asemenea lucruri?

Qui stultitia nausiant, caelum vituperant. (Phaedrus)
Cei ce suferă de prostie, învinovăţesc cerul.

Qui tacet consentire videtur.
Cine tace pare a consimţi.

Quod erat demonstrandum. (după Euclid)
Ceea ce trebuia demonstrat.

Quod cuique temporis ad vivendum datur, eo debet esse contentus. (Cicero)
Fiecare trebuie să fie mulţumit cu atâta timp cât îi este dat să trăiască.

Quod in iuventute non discimus, matura aetate nescimus.
Ce nu învăţăm în tinereţe, nu ştim la maturitate.

Quod licet Iovi, non licet bovi.
Ce îi este îngăduit lui Jupiter, nu îi este îngăduit unui bou.

Quod non est in actis, non est in mundo.
Ce nu este consemnat în acte, nu există. (în plan juridic)

Quod nullum est, nullum producit effectum.
Ceea ce nu este nimic, nu produce nicio urmare.

Quod omnes tangit, ab omnibus comprobari debet.
Ceea ce îi priveşte pe toţi, trebuie consimţit de către toţi.

Quod vivo, duris laboribus obsto. (Ovidius)
Fiindcă trăiesc, mă confrunt cu încercări aspre.

Quoniam non potest id fieri quod vis, id velis, quod possit. (Terentius)
Fiindcă nu se poate ce vrei, să vrei ce se poate.

Quoniam vita ipsa, qua fruimur, brevis est, memoriam nostri quam maxume longam efficere. (Sallustius)

Fiindcă însăşi viaţa de care ne bucurăm este scurtă, să facem cât mai lungă aducerea aminte despre noi.

Quorsum haec tam putida tendunt ? (Horatius)
Încotro ţintesc aceste nerozii ?

Quot homines, tot sententiae. (Terentius)
Câte capete, atâtea idei.

Quousque tandem abutere, Catilina, patientia nostra? (Cicero)
Până când vei mai abuza, Catilina, de răbdarea noastră?

Quo vadis?
Încotro te îndrepţi ?

din volumul Minima latina, culegerea și traducerea de Ecaterina Andreica, Ed. Excelsior Art, 2014

Minima latina / E


COPERTA -------  DICTIONAR ----  VARIANTA FINALA

Eadem sunt omnia semper. (Cicero)
Toate rămân mereu neschimbate.

Ea habenda fortuna erit, quam di dederint. (Titus Livius)
Acea soartă trebuie îndurată, pe care ţi-au dat-o zeii.

Ego facilius crediderim naturam margaritis deesse, quam nobis avaritiam. (Tacitus)
Eu mai curând aş crede că îi lipsesc naturii mărgăritarele decât nouă lăcomia.

Eheu, fugaces labuntur anni. (Horatius)
Vai, trec anii grăbiţi.

Ergo hoc proprium est animi bene constituti: et laetari bonis rebus et dolere contrariis. (Cicero)
Aşadar acesta este specificul unui suflet bine alcătuit: şi să se bucure de împrejurările favorabile şi să sufere la cele potrivnice.

Errare humanum est. (Seneca)
E omeneşte să greşeşti.

Eripitur persona, manet res. (Lucretius)
Masca este smulsă, rămâne realitatea.

Error immensus est. (Seneca)
Prostia este fără măsură.

Est aliquando etiam victis ira virtusque (Tacitus)
Au şi cei învinşi câteodată mânie şi curaj.

Est actio quasi sermo corporis (Cicero)
Gestica e ca un limbaj al trupului

Est animi medicina philosophia. (Cicero)
Filozofia este o alinare pentru suflet.

Est enim amicitia nihil aliud nisi omnium divinarum humanarumque cum benevolentia et caritate consensus. (Cicero)
Căci prietenia nu este nimic altceva decât înţelegerea cu bunăvoinţă şi dragoste a tuturor lucrurilor omeneşti şi divine.

Est enim quaedam dolendi voluptas, praesertim si in amici sinu defleas, apud quem lacrimis tuis vel laus sit parata, vel venia. (Plinius Minor)
Căci există şi o oarecare plăcere a suferinţei, mai ales dacă plângi la pieptul unui prieten la care găseşti pentru lacrimile tale fie o mângâiere, fie o îngăduinţă.

Est modus in rebus. (Horatius)
Este o măsură în lucruri.

Est proprium stultitiae aliorum vitia cernere, oblivisci suorum. (Cicero)
Este specific prostiei să observe viciile altora şi să le facă uitate pe ale sale.

Est solitudo mater sollicitudinis. (Syrus)
Singurătatea este izvorul neliniştii.

Et facere et pati fortia Romanum est. (Titus Livius)
Este în spirit roman şi să săvârşeşti, dar şi să înfrunţi vitejia.

Etiam capillus unus habet umbram suam.
Şi un singur fir de păr îşi are umbra sa.

Et in Arcadia ego.
Şi eu am fost în Arcadia.

Et in secundis rebus bonam quoque mentem darent dei, ne ea solum quae evenissent, sed ea quae evenire possent reputaremus. (Titus Livius)
Dacă şi la bine ne-ar da zeii înţelepciune, ca să ne gândim nu numai la ce s-a întâmplat, ci şi la ce ar putea să se întâmple!

Et monere et moneri proprium est verae amicitiae. (Cicero)
Este normal în prietenia adevărată şi să dai şi să primeşti sfaturi.

Et nunc erudimini, qui iudicatis terram. (David, Vechiul Testament)
Şi acum luaţi aminte, voi, cei care judecaţi pământul.

Ex animo et corpore homo constat. (Sallustius)
Omul este alcătuit şi din suflet şi din trup.

Exegi monumentum aere perennius. (Horatius)
Am înălţat un monument mai trainic decât bronzul.

Existentia est singularium. Scientia est de universalibus. (după Aristotel)
Existenţa aparţine lucrurilor singulare. Ştiinţa se referă la chestiuni universale.

Ex multa eruditione et plurimis artibus et omnium rerum scientia exundat et exuberat illa admirabilis eloquentia. (Tacitus)
Acel minunat dar al vorbirii izvorăşte şi creşte din multă erudiţie, din asumarea foarte multor arte şi din cunoştinţe privitoare la toate domeniile.

Ex omnibus rebus, quas mihi aut fortuna aut natura tribuit, nihil habeo quod cum amicitia possim comparare. (Cicero)
Din toate lucrurile pe care mi le-a dăruit fie norocul, fie natura, nu am nimic ce aş putea compara cu prietenia.

din volumul Minima latina, culegerea și traducerea de Ecaterina Andreica, Ed. Excelsior Art, 2014

 

Minima latina / O


COPERTA -------  DICTIONAR ----  VARIANTA FINALA

Omnes qui acceperint gladium, gladio peribunt. (Noul Testament)
Toţi cei care vor fi apucat sabia, de sabie vor pieri.

Omne tulit punctum qui miscuit utile dulci. (Horatius)
A atins întregul ţel cel care a îmbinat utilul cu plăcutul.

Omnia audacissime incipientem nusquam fefellit fortuna. (Titus Livius)
Norocul nu l-a dezamăgit niciodată pe cel care începe totul cu curaj.

Omnia bona mea mecum sunt. (Seneca)
Toate bunurile mele sunt cu mine. (cu referire la bunurile spirituale)

Omnia, Domine, in mensura et numero et pondere disposuisti. (Vechiul Testament)
Le-ai rânduit, Doamne, pe toate în măsură, şi număr, şi greutate.

Omnia fluunt, omnia mutantur.
Toate trec, toate se schimbă.

Omnia homini dum vivit speranda sunt.
Omul, cât trăieşte, trebuie să spere totul.

Omnia humana brevia et caduca sunt. (Seneca)
Toate cele omeneşti sunt scurte şi trecătoare.

Omnia in rebus humanis dubia, incerta, suspensa, magisque omnia verisimilia quam vera. (Minucius Felix)
În treburile omeneşti, toate sunt îndoielnice, nesigure, nehotărâte şi toate mai curând simulând adevărul decât adevărate.

Omnia mea mecum porto. (Bias, la Cicero)
Toate bunurile mele le port cu mine. (cu referire le bunurile spirituale)

Omnia migrant, omnia commutat natura et vertere cogit. (Lucretius)
Toate trec, pe toate le schimbă natura şi le sileşte să revină.

Omnia mutantur, nihil interit. (Ovidius)
Toate se schimbă, nimic nu piere.

Omnia nobis mala solitudo persuadet. (Seneca)
Spre toate nefericirile ne împinge singurătatea.

Omnia orta occidunt. (Sallustius)
Toate cele născute pier.

Omnia praeclara rara. (Cicero)
Toate lucrurile excelente sunt rare.

Omnia prona victoribus atque eadem victis adversa. (Tacitus)
Toate se pleacă în faţa învingătorilor şi aceleaşi lucruri sunt potrivnice celor învinşi.

Omnia scire, non omnia exsequi. (Tacitus)
Să ştii totul, dar să nu faci orice.

Omnia sol temperat. (poem medieval)
Soarele îmblânzeşte totul.

Omnia sternet abducetque secum vetustas.(Seneca)
Le va domoli şi le va duce cu sine pe toate bătrâneţea.

Omnia vincit amor. (Vergilius)
Toate le învinge dragostea.

Omni negotio tempus est et oportunitas. (Noul Testament)
Pentru orice treabă este un timp şi un prilej potrivit.

Omnium rerum principia parva sunt. (Cicero)
Începuturile tuturor lucrurilor sunt neînsemnate.

Optima est legi interpres consuetudo.
Pentru interpretarea unei legi, cel mai bun sfătuitor este obiceiul (cutuma).

O, quam bonum tempus in mala re perdis! (Seneca)
O, cât timp frumos iroseşti, ca să săvârşeşti un lucru urât!

Ordo idearum idem est ac ordo rerum. (Spinoza)
Ordinea ideilor este aceeaşi cu ordinea lucrurilor.

Orpheum poetam docet Aristoteles numquam fuisse. (Cicero)
Aristotel arată că poetul Orfeu n-a existat niciodată.

O, tacitum tormentum animi, conscientia! (Syrus)
O, chin tăcut al sufletului, conştiinţa! (…)

din volumul Minima latina, culegerea și traducerea de Ecaterina Andreica, Ed. Excelsior Art, 2014

Minima latina / I


COPERTA -------  DICTIONAR ----  VARIANTA FINALA

Ibi semper est victoria, ubi concordia est.
Acolo este întotdeauna victoria, unde este înţelegere.

Ibimus, ibimus, supremum carpere iter comites parati. (Horatius)
Vom merge, vom merge, drumeţi pregătiţi să apuce ultimul drum.

Idem velle et idem nolle ea demum firma amicitia est. (Sallustius)
A dori şi a nu dori aceleaşi lucruri, aceasta este cu adevărat o prietenie temeinică.

Id quod semper et ubique est, universale dicimus. (după Aristotel)
Numim universal ceea ce există totdeauna şi pretutindeni.

Ignis probat aurum, miseriae fortes probant. (Syrus)
Focul probează aurul, nenorocirile pe oamenii puternici.

Ignorantia iuris nocet.
Necunoaşterea legii este dăunătoare.

Ignorantia legum neminem exscusat.
Necunoaşterea legilor nu scuză pe nimeni.

Illud ante omnia vide, utrum in philosophia an in ipsa vita profeceris. (Cicero)
Să te îngrijeşti mai presus de toate dacă ai făcut vreun pas înainte în filozofie sau în însăşi viaţa ta.

Impedit consilium voluptas, rationi inimica est. (Cicero)
Plăcerea împiedică gândirea, este adversara raţiunii.

Imprimis hominis est propria veri inquisitio atque investigatio.(Cicero)
Mai ales îi este specifică omului căutarea şi cercetarea adevărului.

Inaestimabile bonum est suum fieri. (Seneca)
Este un bun de nepreţuit să fii stăpân pe tine însuţi.

Infirmas adiuvat ira manus. (Ovidius)
Mânia întăreşte braţele neputincioase.

In foveam cadunt qui sine lumine vadunt. (Noul Testament)
Cad în groapă aceia care înaintează fără lumină.

Ingenium res adversae nudare solent, celare secundae. (Horatius)
Firea adevărată o dau la iveală de obicei împrejurările grele, cele favorabile o ascund.

In hoc enim fallimur, quod mortem prospicimus; magna pars eius praeteriit; quicquid aetatis retro est, mors tenet. (Seneca)
Căci în aceasta ne înşelăm, că privim moartea în viitor; mare parte din ea a trecut; atât din viaţă cât am trăit, e sub stăpânirea morţii.

Initia in potestate nostra sunt: de eventu Fortuna iudicat. (Seneca)
În puterea noastră stă doar să începem: despre ceea ce va urma, hotărăşte Soarta.

In malevolam animam non introibit sapientia, nec habitabit in corpore subdito peccatis. (Noul Testament)
Înţelepciunea nu va pătrunde în inima înrăită şi nu va locui în trupul supus păcatelor.

Inimica est multorum conversatio. (Seneca)
Intimitatea multora este dăunătoare.

Iniuriarum remedium est oblivio. (Syrus)
Uitarea este leacul nedreptăţilor.

In magnis et voluisse sat est. (Propertius)
În lucrările mari este destul faptul de a fi voit.

 

din volumul Minima latina, culegerea și traducerea de Ecaterina Andreica, Ed. Excelsior Art, 2014

BUTON CUMPARA3

Minima latina / C


COPERTA -------  DICTIONAR ----  VARIANTA FINALA

(…)

Caeci censores raro discernunt colores.
Judecătorii orbi arareori deosebesc nuanţele.

Caeci sunt oculi cum animus alias res agit.
Ochii sunt orbi când sufletul se zbuciumă de alte treburi.

Caelum hoc et conscia sidera testor. (Vergilius)
Iau martori acest cer şi stelele părtaşe.

Caeli enarrant gloriam dei.
Cerurile mărturisesc slava Domnului.

Caput artis est decere quod facias.(Cicero)
Esenţial în artă este ca ceea ce faci să fie cuviincios.

Caritate benevolentiaque sublata, omnis est e vita sublata iucunditas. (Cicero)
Înlăturând dragostea şi bunăvoinţa, este înlăturată orice bucurie a vieţii.

Carmina quam tribuent fama perennis erit. (Ovidius)
Faima pe care o va crea poezia, va fi nemuritoare.

Carpe diem. (Horatius)
Prinde ziua. (trăieşte-ţi clipa)

Carpent tua poma nepotes. (Vergilius)
Vor culege roadele tale nepoţii.

Causa autem, id est ratio, materiam format. (Seneca)
Însă cauza primă, deci raţiunea, modulează materia.

Causae quibus senectus misera videatur: unam, quod avocet a rebus gerendis; alteram, quod corpus faciat infirmius; tertiam, quod privet omnibus fere voluptatibus; quartam, quod haud procul absit a morte. (Cicero)
Cauzele prin care bătrâneţea ar părea nefericită: una, fiindcă te îndepărtează de treburile pe care ar trebui să le faci; alta, fiindcă face trupul mai neputincios; a treia, fiindcă te lipseşte de aproape toate plăcerile; a patra, fiindcă se găseşte nu departe de moarte.

Cave canem. (Petronius)
Fereşte-te de câine.

Cave ne cadas.
Ai grijă să nu cazi.

Cedant arma togae. (Cicero)
Armele să cedeze togii (să facă loc vieţii civile).

Certis ingeniis immorari et innutriri oportet, si velis aliquid trahere quod in animo fideliter sedeat. (Seneca)
Cu spiritele înalte trebuie să zăboveşti şi să te împlineşti, dacă vrei să reţii ceva care să ţi se aşeze statornic în suflet.

Citius, altius, fortius.
Mai iute, mai înalt, mai puternic.

Citius flammas mortales tenebunt, quam secreta tegant. (Petronius)
Oamenii mai curând vor ţine foc în gură, decât să păstreze secretele.

Cito fit quod di volunt. (Petronius)
Repede se împlineşte ce vor zeii.

Clementia est temperantia animi potestate ulcis-cendi vel lenitas superioris adversus inferiorem in constituendis poenis. (Seneca)
Clemenţa este cumpătarea gândului de răzbunare prin putere, sau blândeţea celui mai puternic faţă de cel mai slab, în hotărârea pedepselor.

Cogito, ergo sum. (Descartes)
Gândesc, deci exist.

Commune periculum concordiam parat.
Primejdia comună aduce înţelegere.

Communia sunt amicorum inter se omnia. (Cicero)
Tot ce aparţine unor prieteni, este comun între ei.

Concordia civium, murus urbium.
Armonia dintre cetăţeni, pavăza oraşelor.

Concordia res parvae crescunt, discordia maxime dilabuntur. (Sallustius)
Prin înţelegere lucrurile neînsemnate sporesc, prin neînţelegere repede se prăbuşesc.

Conscientia bene actae vitae recordatio iucundissima est. (Cicero)
Cea mai plăcută amintire este aceea a unei vieţi bine împlinite.

Consilium futuri ex praeterito venit. (Seneca)
Înţelegerea asupra viitorului vine dinspre trecut.

Constituendum est quid velimus et in eo perseverandum. (Seneca)
Trebuie să decidem ce dorim şi în acest lucru să perseverăm.

Consuetudo pro lege servatur.
Obiceiul ţine loc de lege.

Consuetudo, altera natura. (Cicero)
Obişnuinţa, a doua natură.

Contraria contrariis curantur.
Afecţiunile se tratează cu remedii potrivnice.

Contumelias si dices, audies.
Dacă vei spune vorbe de ocară, le vei şi auzi.

Corrumpunt mores bonos colloquia mala. (Noul Testament)
Sfaturile rele strică obiceiurile bune.

Corpora nostra lente augescunt, cito extinguuntur. (Tacitus)
Trupurile noastre cresc anevoie, dar se prăpădesc repede.

Corruptio optimi pessimus est.
Coruperea celui bun este foarte dăunătoare.

Cor sapientium ubi tristitia est et cor stultorum ubi laetitia. (Vechiul Testament)
Sufletul înţelepţilor e acolo unde e tristeţea, al proştilor, unde e veselia.

Credo deos immortales sparsisse animos in corpora humana. (Cicero)
Eu cred că zeii nemuritori au sădit suflete în trupurile omeneşti.

Crescit audacia experimento. (Plinius Minor)
Curajul creşte prin exerciţiu.

Crescit cum amplitudine rerum vis ingenii. (Tacitus)
Forţa spiritului creşte odată cu gravitatea împrejurărilor.

Crescit occulto velut arbor saevo fama. (Horatius)
Faima creşte ca un arbore, din seve ascunse.

Cui plus licet quam par est, plus vult quam licet. (Syrus)
Cui i se îngăduie mai mult decât este drept, doreşte mai mult decât se cuvine.

Cui dolet, meminit. (Cicero)
Cine suferă, nu uită.

Cui prodest scelus, id fecit. (Seneca)
Cui îi foloseşte nelegiuirea, acela a făcut-o.

Cuivis dolori remedium est patientia.
Răbdarea este leacul oricărei dureri.

Cum haec persuasione vivendum est: non sum in uno ungulo natus, patria mea totus hic mundus est. (Seneca)
Cu aceasta convingere trebuie să trăieşti: nu sunt născut pentru un singur colţişor, patria mea este întreagă această lume.

Cuncta fluunt omnisque vagans formatur imago. (Ovidius)
Toate se schimbă şi fiecare formă se constituie în mişcare.

Cura te ipsum.
Păzeşte-te tu singur.

Currit mortalibus aevum, nec nasci his posse datur. (Silius Italicus)
Le trece-n grabă viaţa muritorilor şi nu le este dat să se mai poată naşte.

din volumul Minima latina, culegerea și traducerea de Ecaterina Andreica, Ed. Excelsior Art, 2014