Poem în alb



Noaptea intră discret
învelindu-mi umerii cu o eșarfă străvezie

atingerea blândă precum o briză
mă stăpânește deplin
apoi
îmi strânge pieptul și îmi inundă ființa
cu dorul de tine

nu încerc să opresc năvala violentă
rămân pe margine de drum adâncit în rutină

nu pot să merg mai departe
nu pot să mă întorc
nu pot să rămân în punctul atins

pot doar să țin visul treaz

furtuni de zi cu zi vor șubrezi dorul de tine
lăsându-mi intactă dorința de a controla
visul împrăștiat

spre ziuă
dorul de tine se stinge
conștientizez starea de călător cu drepturi limitate
în tot ce prezentul oferă

din volumul Ritual în absență, Corina Victoria Sein, 2015 (grafica de Vasile Pintea)

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns / Leave a comment

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s