DIN IAD, ÎN IAD


La râu, o femeie
Spăla rufe pe o piatră
Şi cânta: „Am cunoscut
Adăpostul Celui rău,
Sta chircit în cugetul omului meu.
Şi, rând pe rând,
Bărbatul
Mă despuia de ochi, de trup,
Să nu­-mi mai văd
Îngerul,
Spunându-­mi că şi îngeru-­i
Nedrept.
Tot el, ca o făptură oarbă,
Mă mângâia pe mâini, pe chip,
Apoi, mă cununa cu haina sa,
Făcându-­mă să pătrund
Gândirea Celui rău.
Şi când am vrut să plec,
Din casa lui,
Pereţii casei erau o pânză,
Înconjurată de lumânări.
Iubitul, pe fotoliu, ciocnea,
Singur,
Două pahare cu vin: „Ai murit”,
A exclamat.
M­-am rugat.
M-­am rugat.
Doamne, şterge vina aciuată
În sufletul meu!
Bărbate, noi vom fi mutaţi
Din iad, în iad,
Dar Duhul meu nu-­i de atins.
O fi fost vreo păcălire,
Când am călcat în locuinţa ta.
Ce fac, îngere?
Teancuri de păcate
Am de dus în Cer.
Îngere,
Cât pot să-­l mai iert pe omul meu?
Am trecut de,
…„de şaptezeci de ori câte şapte”
Şi iar am trecut de „………..”
Şi iar…
Doamne, îndură­-Te de noi!
În zori, o pasăre cânta.
Ea nu greşea, ca omul meu,
Care citea
Învăţătura lui Hristos.
Îngere,
Arată-­i omului rău
Lumina în care ar putea dormi.”
*
Şi Zorica alerga, spre femeie,
Alerga.
– Haide, Zorica!
E o nălucă,
Pe apa râului de munte.

din volumul Casa părăsită, Tatiana Flondor Arieșanu, Ed. Excelsior Art, 2006

 

Anunțuri

Lasă un răspuns / Leave a comment

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s