Noutăţi editoriale – la dispoziţia cititorilor, septembrie 2016


Copertă Florina

STILISTICA SUFLETULUI CREŞTIN

(…)

„Literatura detenţiei este literatura disperării, a revoltei, a pocăinţei, de asemenea, a întoarcerii la lucrurile simple, adevărate, a înţelegerii senine. Aceşti intelectuali de elită sau simpli autodidacţi recitau, în recluziune, versuri, învăţau limbi străine, ţineau cursuri de filozofie, se ascultau unii pe alţii, cultivau iubirea de Dumnezeu şi de Aproapele. Pentru Florina Băcilă, Traian Dorz este, fără îndoială, un model demn de urmat, un model de acurateţe sufletească şi de transgresare a limitelor. Simţim, de la prima până la ultima filă a cărţii, cum, dincolo de actul analizei lexicale şi sintactico-semantice, autoarea se lasă fascinată, înstăpânită iremediabil, de luminile orbitoare ale cuvântului religios. O atrage mesajul, de bună seamă, conectarea la divin, angajarea, prin cuvânt, în intervalul ilimitat al devenirii spirituale. Analizele sale se supun acestei linii directoare, care străpunge pânza împovărător-iluzoriului cotidian şi se cantonează impecabil în spaţiul generos, unic, al iubirii de Hristos. Există o verticalitate a demersului, o puritate a lui, incontestabilă. O asumată – aş fi înclinată să spun, convinsă fiind că nu mă abat anormal de la sensul dominant al receptării acestui text acaparant şi ofertant – neutralitate a actului interpretativ, instaurat ca pentru a nu deregla ascendentul traiect al cuvântului biblic.
Prin destin, martirii sunt foarte apropiaţi de sfinţi, de canonizaţii Bisericii Ortodoxe, creştine, în general. Asemenea sfinţilor, ei se, parcă, în timp, ascetizează, înălţându-se, se subţiază, abandonează învelişul carnal. Sfântul, ascetul, martirul ţin de cunoaşterea sacră, aşezată dincolo de cuvinte. La întrebarea „Ce este un necredincios?”, Nietzsche necredinciosul se pare că ar fi spus: „Da, recunosc, e o infirmitate. Îmi lipseşte credinţa.”. Necredincioşii sunt, cu alte cuvinte, oameni bolnavi? Dar este, oare, infirmul mai bolnav decât mine? Cine şi cu ce instrumente măsoară credinţa sau necredinţa cuiva? Avem acest drept? Cum rămâne atunci – şi este doar un exemplu printre nenumăratele de acest fel care există în lume – cu lugojeanul care a făcut înconjurul lumii în scaunul cu rotile? Am fi fost în stare să facem acelaşi lucru? Cine l-a ajutat pe acest individ neînfricat să-şi depăşească limitele?” (…) (conf. univ. dr. Simona Constantinovici)

Dorziana – o (re)construcţie a texului prin limbaj, Florina-Maria Băcilă, Editura Excelsior Art, septembrie 2016

Anunțuri

Lasă un răspuns / Leave a comment

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s