O zi din jurnalul Elianei


20160612_105803
(…)
Cândva, în trecutul apropiat, chiar foarte apropiat, un prieten m-a îndemnat să fac un efort și să mă cunosc mai bine.
Am acceptat.
Împreună am descoperit că în noi sunt sădite frumoase lucruri, nedeslușite, ca amintirea unei melodii care ne încântă fără să putem să o definim.
Eu mă știam (mă voiam?) închisă într-o amintire ștearsă a sentimentelor (sau poate a adevărurilor?) pe care nu le-am cunoscut vreodată.
El, prietenul, a adus spre mine melodia deslușită. Acum, memoria îmi permite să mă las învăluită de muzica vagă, să o aud clar și chiar să o fredonez…
Nu știu dacă este bine… știu doar că melodia mă urmărește cu ritmul ei fermecător…
Și iată că, de-o vreme, din când în când, ascult melodia pe care, într-o clipă de entuziasm poate nemotivat, am ales să fie melodia noastră… (…)

fragment din romanul „Eliana. Apus și răsărit de soare în Lumea Virtuală”, Corina Victoria Sein, Editura Excelsior Art, 2016 (în curs de apariție)

Anunțuri

Lasă un răspuns / Leave a comment

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s