Toamna
pare să-nflorească între vară şi iarnă
peste începutul blând
un pui de furtună adună ultima geană de lumină
în frământarea-i haotică striveşte frunzele abia căzute
un copac geme surd şi scoarţa plesneşte
pe cer un nor
în el un chip ce pare a fi al meu
discret
îl rog să-mi fie călăuză în viitor
dar
mă părăseşte de îndată ce-mi doresc
să mă pierd în lăuntrul lui
mă-ntorc
leg rana copacului cu un mănunchi de frunze
timpul continuă să curgă durabil şi uniform
în clipă
din volumul Ritual în absență, Corina Victoria Sein, 2015 , coperta și ilustrațiile de Vasile Pintea, Editura Excelsior Art
Anunțuri
Superb spus!
ApreciazăApreciază
I don’t understand the words but the photography in that video is beautiful and the music lovely. Thank you.
ApreciazăApreciază
Of course, I understood the English titles in the video but not the foreign words there or in writing on your blog but one doesn’t need to
words to appreciate the music and photography.
ApreciazăApreciază
IT’S MY PLESURE…
UNCERTAIN SEASON
Autumn is back.
Between summer and winter
it seems suspended
over the cliff of the aging
gentle season that keeps collecting
memories.
A storm’s young is floating
over the peaceful end
it grows
in its relentless chaos
it crushes leaves barely fallen…
The muted moans of a tree
see its bark crack open
through crevasses – deep wrinkles
flow pearl necklaces…
We will return – seem to say the leaves’ choir,
maybe forever…
The autumn
covers the tree’s wound
with a pile of leaves
time keeps flying…
Will there be yet another autumn?
ApreciazăApreciază