Timișoara / Akácfaillat / Mireasma florilor de salcâm


Csendes utca a temesvári Erzébetvárosban a Batthyány út, ahol a református templom áll messzelátó tornyával, s annak tetjén a kakassal, mely merészen kelet felé fordulva nyitja a csőrét, hogy a reggelt hírdesse. Szép ezen a környéken az október. Napsütés füröszti a sárguló vén fákat. Mély csend honol mindenütt, mintha a jó Isten is ide tért volna meg pihenőre. A délelőttök tele vannak áhítattal és álomteli pillantással néznek a hulló levelekre, amelyek olyan nesztelenül érintik a földet, mint a sóhajtás egy elveszett barát után. Itt nem szól muzsika, itt nincs fesztelen csevegés, még a halál is elbújik, hogy ne zavarja a hangulatot, ha a világ tavasz és nyár után szerényen visszahúzódik a házak közé. Öreg épületek állnak itt egymás mellett, valamennyit a századelőn emeltek. Mintha Kálvin is itt járt volna egyszer, hogy figyelje szavainak hatását, ha magukba szállnak a hivők az első hóhullás idején és valahonnan, a messzi magasból a közeli karácsony halkan csenget … Lám, barátaim, itt minden olyan egyedi és megismételhetetlen szintelen egyszerűségében él, bár a házakban itt is van gond és nyugtalanság, fájdalom, amit kintről nem láthat senki! Mert kövek nögött is forrong a nyugtalanság, mert e földön béke csak a sírban létezik.
Nos, egy ilyen októberi mélabús estén ott ült az ablaknál Szabolcska Mihály, a református pap és költő, s hosszú pipájából füstöt eregetve elmélázott egy gyönyörű dalon, amelyet a legtöbb cigányprímás akkor húzott el, ha vendége megunta ezt a változékony világot és magában ezt dúdolta édes keservesen:
            Tele van a város
            Akácfavirággal,
            Akácfavirágnak
            Édes illatával.
Ilyenkor jutott Szabolcska Mihály eszébe is ez a dal és papírra vetette. S ilyen hangulatban születhetett az a vers is, amelyet egykor minden iskoláskönyvben olvasni lehett:
Hogyha egy-egy romlott
Embert láttok,
Aki magának is,
Másnak is csak átok:
Sajnáljátok, mert nem volt édesanyja.
Az öreg úr nem volt hangoskodó ember, így nem törődött azzal sem, hogy Ady Endre „Költőcske Mihálynak” nevezte, mert tudta a zsenihez az ormok illenek, egy református paphoz pedig az emberi lélek!
A Batthyány utca nem változott mind a mai napig. Csendes maradt. Némelykor ide járt a jó Isten pihenni, de némelykor lázadozni is … És megfordult itt a történelem. Hogy én is ott jártam a hangommal, csupán szerény emlék maradt. Tarjányi Vali kíséretében énekeltem, s tudtam, hogy az Isten szereti az emberi hangot és az orgonát, mert a lélek a muzsika segítségével többet ért meg, mint némelykor az ige szavával. Mert, aki figyelmesen odahallgat, megérzi a természet búcsúdalát, minden levélhullással.
Áldott maradj, Szabolcska Mihály, Temesvár legcsendesebb költője!

Mireasma florilor de salcâm

O stradă liniştită în cartierul Elisabetin poartă numele lui Batthyány. Aici străjuieşte turnul înalt al bisericii reformate, cu cocoşul îndrăzneţ pe vârf, care se uită spre răsărit, cu ciocul deschis să-ţi vestească venirea dimineţii.
Octombrie e minunat în aceste locuri. Frunzele copacilor bătrâni strălucesc în razele aurii ale soarelui, înainte de a se vesteji. E atâta linişte aici, că ţi se pare că până şi bunul Dumnezeu se odihneşte printre zidurile lăcaşului divin. Orele dinaintea prânzului sunt pline de reculegere pioasă şi rugăciuni. Priviri visătoare urmăresc în tihnă căderea molcomă a frunzelor, ce abia ating, cu straiele lor străvezii, pământul şi-şi continuă zborul, ca o şoaptă, ca un oftat după un prieten drag. Muzica nu se aude până aici, nici vorbele strident nu tulbură liniştea, încât ai impresia că şi moartea se ascunde pe undeva, pentru a nu deranja această atmosferă de pace autumnală.
Străjuiesc aici clădiri vechi, construite la început de secol. Parcă ar fi poposit pe aici Kalvin însuşi, ca să se convingă de forţa cuvintelor sale, adresate enoriaşilor care se închină în liniştea albă a primelor zăpezi, când de undeva se aude deja clinchetul clopoţeilor de Crăciun … Şi aşa, prieteni, recunoaşteţi că aici e totul unic şi inedit, că totul persistă într-o simplitate tandră, deşi în interiorul caselor şi aici sunt griji, durere, nelinişti, ce nu se văd afară! Un zbucium e dincolo de zidurile de piatră, căci pacea nu există pe pământ, doar în morminte.
Într-o zi melancolică de octombrie stătea la fereastră Szabolcska Mihály, preotul reformat şi poetul, pufăind dintr-o pipă mare. Visa la un cântec minunat, la un cântec ce reînvia din viorile muzicanţilor, în clipele când omul se simte mai pierdut ca niciodată. Venea acest cântec dulce-amar să alinte sufletele tulburate, şoptind versuri ca:
Oraşul e plin
De mirosul salcâmului
Înflorit
Ce te alintă
Cu dulci miresme.
În asemenea momente poposea muza în sufletul poetului Szabolcska Mihály. Şi scria, scria poezii, dintre care unele au fost incluse şi în manualele şcolare, şi care sunau ca aceasta
Dacă zăriţi din întâmplare
Un om dezlănţuit ca fiara,
Care-i blestem pe-acest pământ,
Plângeţi-l, că s-a născut orfan.
Distinsul domn nu a fost un om gălăgios, nu se revolta nici pentru faptul că marele Ady Endre îi dădea porecla de „Mihailul poetaş“, întrucât ştia că piscurile înalte sunt sortite doar geniilor, iar pentru un popă reformat se potriveşte doar un suflet nobil!
Strada Batthyány a rămas neschimbată şi astăzi. E liniştită, modestă, sobră. Bunul Dumnezeu găseşte şi astăzi, din când în când, odihnă aici, dar alteori se revoltă … Şi istoria s-a zbuciumat nu demult aici …
Am fost şi eu cândva oaspetele acestui lăcaş divin. Cântul nostru a rămas ca un modest adaos al acestei atmosfere liniştite. Acompaniat de Valeria Tarjányi, am cântat, din tot sufletul, fiindcă ştiam că lui Dumnezeu îi place vocea omenească şi sunetul înaripat, ce zboară din instrumentul sacru ce se numeşte orgă. Sufletul, câteodată, se domoleşte mai repede cu ajutorul muzicii, decât la îndemnul vorbei. Cine ascultă cu atenţie, va înţelege cântecul de rămas bun al naturii cu fiecare foşnet de frunză.
Binecuvântat să fii, Szabolcska Mihály, poet tăcut al oraşului Timişoara! (traducere de Maria Pongracz)

din lucrarea Timișoara între paradigmă și parabolă, Editura Excelsior Art

Anunțuri

Lasă un răspuns / Leave a comment

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s