Și dragostea ucide / Ivona


RITUAL IN ABSENTA 18

(…) Ivona se întoarse la masă şi luă ziarul.
– Nu merită osteneală, crede-mă… Cuvintele rostite de Mona erau încărcate cu dispreţ. O piatră a fost aruncată în apele şi aşa agitate ale vieţii mele: ridicând măşti de aer la suprafaţă, măşti care, spărgându se, formează valuri… Evenimentul mă afectează doar pentru că este un fapt vulgar, mă plasează în zona cea mai gălăgioasă, unde conversaţiile sunt stridente, grosolane… Imbecilul care a scris nota, prin stilul patetic demonstrează că face cea mai murdară meserie din câte există: vidanjare. Astfel de indivizi trăiesc pretutindeni, trăiesc excitaţi de beţia cuvintelor care le exacerbează dorinţa de a scotoci prin coşul de gunoi al unuia sau al altuia, un fel de boală ce le contractează faţa urâtă şi uscată, aplecată peste mizera lor coală de hârtie…

***
Ce ştia Ivona despre Mona? Că era cam uşuratică, suavă, atrăgătoare la chip, cu un caracter ascuns, ducând o existenţă complicată. Avea destule calităţi şi defecte pentru a atrage atenţia asupra ei. De îndată ce debutase în societate, s-a aruncat în tumultul vieţii cu dragostea aproape estetică pe care o au femeile răsfăţate şi frivole pentru legături amoroase primejdioase, scandaloase. Îşi confecţionase o aură apoi o pusese cu abilitate în evidenţă, lăsându-se atrasă în escapade, când mai puţin vinovate, când cumplite prin urmările dezastruoase pentru viaţa de familie a bărbaţilor căzuţi victime. Părea să-i facă plăcere să înfigă în inimi pumnalul pasiunii necontrolate.
Ivona şi Mona nu se simpatizau. Ivona o dispreţuia, iar Mona avea pentru Ivona un simţământ confuz de agresivitate, marcată însă de expresia unui sentiment ridicol dacă ar fi adevărat: convingerea intimă că ele două ar fi putut fi prietene.
– Draga mea, am impresia că nu ai curajul să ne spui că mori de curiozitate să afli ce scrie în acest ziar…
Ivona recunoscu:
– Da, însă mi s-ar părea că m-aş strădui prea mult…
– Dă-mi voie să citesc eu: „Bucureşteni, treziţi-vă şi cutremuraţi-vă. În seara trecută, în vreme ce voi vă strângeaţi pe la casele voastre, bucurându-vă că aţi mai învins o zi, undeva, foarte aproape, într-un cabinet al Clinicii de neurologie, după o secundă de tăcere profundă, a izbucnit un tunet puternic, născut din emoţii nestăpânite comunicate subit oamenilor de gestul morţii. Eroii: un bărbat şi o femeie, doi tineri care se iubeau. O dragoste fără speranţă: el era renumitul specialist neurolog Paul Stoican, ea, o nimeni: secretara distinsului doctor. Act final: ei nu mai sunt. Bărbatul şi-a împuşcat amanta, apoi s-a sinucis. Se pare că din umbră a acţionat însă un criminal. Vom reveni cu amănunte.”
Mona aruncă ziarul pe masă şi rămase tăcută. Ivona se simţea stânjenită. Comportarea Monei i se părea ciudată, jenantă, falsă, chiar îngrijorătoare. Dar îi căută o scuză: „Ni se poate întâmpla totul şi viaţa devine cumplit de complicată, ori supravieţuieşti şi e bine, ori cazi şi pieri şi este aproape şi mai bine…”
Erau gânduri parcă împrumutate. Conştientizate, ele o înfricoşară. Se grăbi să ofere Monei o ceaşca de cafea. Mâna îi tremura vizibil. Mona îi mulţumi, dar refuză trataţia.
– Nu te superi dacă îţi răpesc soţul?
– Am de trimis nişte scrisori, aşa că vă las…
– Ivona, constat că mariajul şi viaţa mondenă nu te-au prea ajutat. Ai rămas vulnerabilă. Ascultă sfatul unei prietene: nu te implica şi mai ales învaţă să nu suferi pentru ceea ce li se întâmplă altora. Viaţa e doar o comedie… Apropo, ce mai face Dragoş?
Nu aşteptă răspuns. Se adresă lui Mihai:
– Prietene, am nevoie de un umăr pe care să mă sprijin. Te aştept în maşină.
Plecă grăbită şi se pierdu pe aleea principală a parcului la capătul căreia se afla o ieşire în stradă.
Ivona rămase singură. Părea copleşită de cele aflate. Îşi mai turnă o ceaşcă de cafea, încercând astfel să învingă starea de iritare căreia nu-i găsea justificare. La capătul câtorva minute bune reuşi să formuleze o concluzie: „Sunt doar melancolică.” Îşi plimbă privirea peste obiectele îngrămădite pe masă. „Aceleaşi şi aceleaşi lucruri… Ca o sufocare, sau, mai curând, ca o mlaştină ce poate atrage şi distruge în final, prin monotonie…” murmură ea, şi cuvintele i se învârteau în cap ca o melodie care ajunge aproape întotdeauna să te obsedeze. Zărind o pe Saveta, camerista, coborând scările cu o tavă plină cu pahare şi cu o cană cu limonada, pentru a evita încă o repetiţie, se grăbi să se întoarcă în camera ei.
Era neliniştită, sau simţea nevoia de a fi neliniştită.
***
Iat-o pe Ivona cu toată gama sa de expresii: îndurerată, serioasă, ironică, glumeaţă, îndoielnică, nesigură, curioasă, acuzatoare, sau prefăcut acuzatoare, femeie pasională, sfâşiată de un dor nedefinit, un fel de nevoie de a evada. Prea multe lucruri la un loc. Concentrată asupra propriei stări sufleteşti, neputând să se detaşeze, să înţeleagă cu adevărat, fără exagerări, drama petrecută într-un banal şi onest cabinet şi care era pe cale să schimbe câteva destine, de la fereastra dinspre parc scruta acea părticică de univers şi îşi recapitula întâmplările benefice din ultimul timp, dar şi renunţările.
Era, cu siguranţă, îndrăgostită, dar ştia că nu-i era uşor să obţină ceea ce în mod obişnuit ar fi trebuit să-i fie dăruit prin dragoste. Neînduplecată şi sceptică, ştia de asemenea că trebuia, dacă-şi dorea o existenţă bogată în trăiri intime, să facă unele mici compromisuri, să renunţe chiar la unele principii, să fie abilă, mai abilă decât Mihai.

***

Mai întâi, chiar în prima lună de căsătorie se aflase într-o aproape desăvârşită fericire.
După voiajul de nuntă, petrecut la mănăstirea Agapia şi scurtat pe neaşteptate numai la o săptămână, Mihai îşi adusese mireasa în casa strămoşilor un mic castel, confortabil şi romantic, situat pe aleea Principesei.
În prima zi petrecută în noul ei cămin, Ivona trecuse în revistă cameră cu cameră. Seara îi anunţase intenţia de a face unele schimbări.
„– Intră în obligaţiile femeii să facă din spaţiul conjugal un colţişor de rai. Aşa că treci la treabă: schimbă destinaţia încăperilor, dărâmă, ridică pereţi, decorează după placul inimii tale. Dacă nu-ţi convine personalul, concediază pe cine vrei, angajează personal pe placul tău.”
Ivona n-a fost chiar atât de radicală. S-a străduit însă să atragă cât mai multe cunoştinţe ale ei, ale lui Mihai, în saloanele casei din aleea Principesei. În timp zilele ei de primire deveniseră strălucite şi căutate.
Iar Mihai, tandru şi îndrăgostit, părea întotdeauna atent, gata să-i sară în ajutor, s-o ferească de primejdie, dacă ar fi existat cu adevărat.
Şi totuşi, după nici un an de la căsătorie, simţea goliciunea acestei vieţi şi tot mai des tânjea după zilele şi nopţile, după necazurile, grijile, bucuriile – în fond un mod simplu şi direct de a trăi care, şi fără ea, continuau să curgă la Cerna.
Dintotdeauna a trăit independent.
I s-a părut, deci, normal să-şi exprime dorinţa de a se întoarce acasă pentru o vreme.
Reacţia lui Mihai a fost mai mult decât neaşteptată, răspunzându-i cu răceală şi cu dispreţ: „N-ai aflat cî eu te iubesc  cu pasiune, dar şi într-un mod egoist: am nevoie de tine, de prezenţa ta pentru a mi păstra echilibrul erotic”
Şi ea îl iubea. Niciodată însă nu fusese pusă în situaţia de a acţiona altfel decât simţea. Şi mai ştia că instinctul n-o trădase nicicând.
S-a gândit să-şi justifice dorinţa, aducând argumente. Dar n-a reuşit să obţină decât un alt refuz: mai categoric, mai rece. „Te-am iubit. Cred că mai sunt îndrăgostit de tine. Ai grijă: nu acţiona aşa cum ar reacţiona o femeiuşcă, nu-mi da prilejul să regret…”

***

Rezemată de spătarul scaunului din faţa toaletei, Ivona îşi plimbă privirea de pe obiectele îngrămădite pe măsuţă peste feţele oglinzii. Astfel are răgazul să chibzuiască asupra acestor gânduri neplăcute. Clipele de meditaţie se înmulţesc brusc şi ajunse la concluzia că era timpul să se elibereze de şantajul fericirii.
Se privi în oglindă.
„Recunosc că nu mă mai înţeleg, ştiu doar că femeile şi bărbaţii nu-ar mai fi îndrăgostiţi dacă în ierarhia realităţii nu s-ar petrece neîncetat subtile răsturnări…” (…)

fragment din romanul Și dragostea ucide, Corina Victoria Sein, Editura Excelsior Art

grafica de Vasile Pintea

Anunțuri

Lasă un răspuns / Leave a comment

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s