NUNTA


casa parasita

Şi m­-am tot dus…
La motelul
De la Peştera Muierilor,
Părea să fie o nuntă.
Mireasa i­-a cerut mirelui
S-­o treacă pragul cel mai înalt
Al stâncii.
Am văzut podul de peste râu.
Şi margaretele luate de vânt:
„Mă iubeşte, nu mă iubeşte…”
Au apărut mirii îmbrăţişaţi,
Urcând pe poteca dinspre munte.
Poteca şi caprele pe creste…
Şi pâlcuri, pâlcuri de mesteceni.
Steaua polară păşea printre mesteceni.
Mirii urcau.
Steaua polară îmbăta paharele cu vin.
Paharele dansau tangouri de îndrăgostiţi.
Mirii urcau.
Paharele scriau petiţii.
Ni s-­au furat: Memoria. Şi tangoul.
Mirii urcau, urcau…
Steaua polară fixa,
În părul miresei,
Coroniţă din scoarţă de mesteacăn.
Mirii urcau.
Steaua polară a trecut între miri.
Cineva a smuls voalul miresei.
Mireasa cobora, şi cobora
Să-­l prindă.
Voalul se destrăma, se destrăma,
Învăluit în bolboroseala
Râului de codru.
Râul a îmbrăcat mireasa
În rochia lui,
Croită din vuietul apei
Prăbuşit pe pietre.
Mireasa se tot ducea,
Se tot ducea,
Cu râul drept mire.

din volumul Casa părăsită, Tatiana Flondor Arieșanu, Ed. Excelsior Art, 2006

 

Anunțuri

Lasă un răspuns / Leave a comment

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s