Numai spre ceasul său tăinuitul


 

anacharsis

«N-­am aflat

ceea ce nu poate

fi cunoscut» – gândea

Anacharsis,

nevinovat fiind

faţă de Marele

Zeu

care dăduse

pentru Om

un asemenea zăgaz

de­-ncercare

Dar – continua el –

rămân neîmpăcat pe vecie

cu mine însumi

pentru că doar o fărâmă

infimă­ am putut

să aflu­-ntr-­o viaţă

din ceea ce mi s­-a dat

să cunosc

Şi fără-­ndoială

că n-­ar fi fost nevoie

de aceste cognoscibile

suferinţe

dacă aş fi reuşit

să-­mi fiu mie însumi

suficient

cum îşi sunt lor

îndestul

iarba

şi copacul silvan

Atunci aş fi putut avea

în vedere doar Adevărul

cel peste-­adevăruri

cum că «orice om

merge-­ntr-­o viaţă

numai spre ceasul său tăinuitul»

din volumul Anacharsis, Aurel Turcuș, Editura Excelsior Art, 2008

Anunțuri

Lasă un răspuns / Leave a comment

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s