Editura Excelsior Art – Drumul cărţii / Alba-Iulia – 2016


SIGLA 25 DE ANI FINAL

Editura Excelsior Art este prezentă la Târgul de carte „Alba Transilvana” ediţia a IX-a, 20-23 mai 2016. Ocazie cu care va avea loc lansarea celor mai recente titluri editate în colecţia „Ars Poetica”.

Corina Victoria Sein

Corina Victoria Sein

Ritual în absenţă, Corina Victoria Sein

Corina victoria Sein ne prezintă un nou volum de versuri, o certă realizare de excepţie.
Este aici atmosfera tragismului existenţial. Masca de la suprafaţă sugerează existenţa în profunzime a unui nucleu cu magmă încinsă, plăcile tectonice submerse animă cuvintele în alăturări surprinzătoare, ambianţa creată este expresionistă, nu prea obişnuită în lirica noastră actual.
Cu o simplitate maximă ni se sugerează, în sintagme comprimate, numitorul comun care minează întregul eşafodaj al existenţei. De la un moment dat, indiferent de savoarea diverselor anotimpuri, teama de sfârşit copleşeşte finţa umană.
Modernitatea acestui nou volum al Corinei Victoria Sein se afirmă pe alocuri şi cu nonsensuri frizând suprarealismul, atrăgând prin repetări obsesive ale unor versuri parcă scoase din context, tocmai spre a sublinia eşecul demersului unei relaţii.
Nu numai metaforismul poate crea senzaţia de ciudat, ci mai cu seamă alăturările neaşteptate, aş zice dramatice de idei, într-o exprimare de o paradoxală simplitate şi de un efect cromatic de muzică modală sau ermetismul disimulat.
Volumul întreg este de o intensă originalitate, probabil un apogeu al liricii poetei. Nimic nu e static, ideile sunt într-o mişcare expresivă iar tulburătoarea dorinţă de a fi planează energic peste momentele de aparentă stagnare a speranţei. Speranţă care continuă să desluşească contururile măreţiei vieţii, ca în tablourile perioadei „albe” din picturile grigoresciene. O carte în care planează o notă aparte a liricii româneşti actuale.

Semne

Undeva
moare un copac

îl plâng doar ochii străini ai înserării

printre rădăcini arse în adânc
prezetul răstoarnă marginea de lume
şi
umbra mea e întoarsă spre înainte

merg mai departe călăuzită fiind de lună
în noaptea labirint

 

Anda Maria Neagoe

Anda Maria Neagoe

Dragostea are picioare repezi, Anda Maria Neagoe

Utilizarea exclusivă a versului liber nu aduce automat comoditatea unei expresii artistice în literatura secolului XXI. Nu de rime şi ritm fuge doamna Neagoe, cu „picioare repezi”, cum anunţă titlul acestei plachete de versuri, ci de banalitatea în care cad cel mai ades verslibriştii postmoderni. Materialul subţire al poeziilor pare a fi o ripostă la pasta generoasă a poemelor lui Walt Whitman. Autoarea este de o accentuată sobrietate, procedând cu luciditate la extragerea din limbajul obişnuit prin utilizarea metaforelor revelatorii şi prin aciditatea pe care o conferă comunicării o lirică expresionistă. Tehnica post-expresionistă induce o anume expresivitate limbajului, violentă uneori, ideea nu e dusă până la capăt, se fracturează neaşteptat tocmai pentru a lăsa doar sugestii cititorului şi a nu-i servi printr-o banală constatare şi un final didactic. Autoarea pare a demonstra că poezia nu este neapărat un story, adresantul trebuind să completeze singur, prin fantezia sa, golul, sau mai bine-zis, ecoul, reverberaţia constatărilor concise din piesele volumului. Inteligenţa nu poate permite nici temei intime, care dă titlu cărţii, să se transforme în dramoletă versificată şi sentimentalism ieftin. Stilul este cerebral, puternic cenzurat de raţiune şi de o remarcabilă experienţă a lucrului cu textul. Cu siguranţă, cititorii vor avea revelaţia unui spirit elevat, a unei ambianţe urbane şi modern, în care poezia nu se citeşte cu sufletul şi inima, ci cu mai complexul organ al raţiunii.
Un volum de excepţie.

Despre dragoste din nou

demon,
fără să închidă un ochi,
încredinţat că ea,
dragostea,
e
o poruncă Dumnezeiască,

îndoiala stăruie,
clipesc puţin,

nu te încrezi
niciodată până la capăt.

 

Lucian Bureriu

Armura demnităţii, Erwin Lucian Bureriu

Poetul Erwin Lucian Bureriu este un spirit lucid, care îşi disimulează sentimentele. Afinităţile sale elective i-au determinat parcurgerea unei căi printr-un univers propriu, aprofundat prin cultură şi meditaţie. Spiritul său muzical nu se reduce la muzicalitatea versurilor, ci este rezultanta pasiunii pentru muzică, în detrimentul descripţiei picturale. Ecourile epice nu se transformă în descriptivism sau baladesc, ci animă idei, pun în mişcare reflexivitatea. Nu este de ignorat nici un aspect destul de rar răspândit, notele ironice, umorul negru, pamfletul, ambianţa grotescă. În timp i-a rămas aceeaşi instrumentaţie cerebrală, universul liric, structura internă nu s-au schimbat.

Hogea

Sugiuc sugând, pe prispă, trăgând trabuc, ciubuc,
Hogea polemizează cu-al trupului balast.
El prinţul cu prinţipii, iconoclast şi cast,
E eunuc prăsilei, mulţimii – singur-cuc.

Unică moştenire, doar el îşi e strămoş.
Origini sfinte sieşi e-acum Hogea Hagi
-n hogeac fără gagice şi-ndepărtând gagii,
Cu subsuori sfrijite sub soarele cel roş.

Proclamă al său creier criteriu-paşalâc.
Dar trupu-i, pui peleg, doar din piele şi din os.
Hagi-ul se hrăneşte pios, dar copios,
Tăind felii uscate din pulpa-i de şaşlâc.

Această prezentare necesită JavaScript.

 

 

Anunțuri

Un comentariu la “Editura Excelsior Art – Drumul cărţii / Alba-Iulia – 2016

  1. Artele trupului, inimii și minții : dansul, muzica și poezia, aparțin conștiinței. Ele nu trebuie clasificate, sau comparate, nici nu se poate. Avem nevoie de toate acestea în egală măsură, atunci cănd armonia FIINȚEI ni le cere într-o ordine și durată …misterioasă.

    Apreciază

Lasă un răspuns / Leave a comment

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s