Ryszard Krynicki sau luciditatea poetului / 2


image description

(…)

„Reflecţiile despre lumea contemporană, despre ameninţările ce atârnă asupra umanităţii, trec dincolo de cadrul strict istoric, configurând un univers poetic puternic marcat de perspectiva metafizică, de o viziune originală, ce pune pregnant în valoare „nevoia de a reaminti neverosimila nemărginire a universului în care trăim”. Este semnificativ titlul volumului Organism colectiv (Organizm zbiorowy), publicat în anul 1975. Autorul conturează imaginea lumii, a existenţei, ca entitate osmotică, integrată, unitară, în care omul ar trebui să-şi găsească locul firesc printre „animale, arbori, plante, pietre, nori”. Melcul, „frate întru incertitudinea existenţei” reprezintă un simbol în acest sens. Se regăseşte aici, credem, ideea fundamentală pe care o susţine filozoful Leszek Kołakowski cu privire la legăturile tainice, organice, dintre om şi realităţile mitice, prezente la fiecare pas (vezi Prezenţa mitului). Acestei prezenţe poetul îi conferă conotaţie metafizică: „în aceeaşi măsură nu ştim / pentru ce am fost făcuţi” (Pe furiş).
Într-un univers opresiv (istoric) şi indiferent (filozofic), apare în mod natural problema libertăţii ca sarcină greu de gestionat („Sunteţi liberi – spune gardianul – / şi poarta de metal se închide / acum din această parte” Sunteţi liberi); de asemenea, problema credinţei, în strânsă relaţie cu lipsa sau îndepărtarea de credinţă („Teme-te de Dumnezeul / care nu există /  în inima ta” Care nu există).” (…)

Cetăţeni ai Fantasmagoriei  

Lui Zdzisław Beksiński

Cetăţeni ai Fantasmagoriei,
am depăşit demult viteza luminii,
am pornit planeta noastră
şi am transformat-o într-un obiect zburător neidentificat:

am devansat totul, chiar şi viitorul.

Suntem tot mai tineri,
obiecte, animale şi plante care ne însoţesc,
la fel, sunt tot mai tinere, suferă
o evoluţie regresivă.
Am devansat viitorul, ne întoarcem în trecut.

Corpurile noastre sunt tot mai tinere,
se regăsesc decimate în alte corpuri.
Obiectele noastre, animalele şi plantele
în alte obiecte, animale, plante.
Planeta noastră, în alte planete.
Graniţele, în alte graniţe.
Războaiele, în alte războaie.
Greşeli, disperări, speranţe, iubiri, nedreptăţi,
în alte erori, disperări, speranţe, iubiri, nedreptăţi.

Cu cât ne mişcăm mai repede în viitor, cu atât mai repede
ne întoarcem şi nimic,
nimic nu reuşim să mai schimbăm, nimic să salvăm:
nu reuşim să salvăm rugurile şi nici Sfânta Inchiziţie
de la Giordano Bruno şi Ian Hus,
viitorul de trecut,
nimic, de nimicnicie,
nimicnicia de omenire, şi ştim
că nu ne putem opri, să începem din nou
sau cel puţin să adăstăm o clipă
înainte de a ne întâlni

cu noi înşine.

din volumul Poeme alese, Rzszard Krynicicki, traducerea: Constantin Geambașu, Ed. Excelsior Art, 2014

Anunțuri

Un comentariu la “Ryszard Krynicki sau luciditatea poetului / 2

Lasă un răspuns / Leave a comment

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s