FLOAREA-SOARELUI / GIRASOL


ARCA LUI NOE

Toţi suntem robii soarelui,
Dar uităm
Sau ne aducem aminte de el
Când ni se apropie Noaptea…

Numai floarea-soarelui,
Numai ea-l recunoaşte
Încă din sămânţă
Şi chiar şi după,
Până şi-n clipa tragerii pe roată,
A masacrării ei în ulei,
Cine-i mirele,
Gâdele ei…

Surâde durut, galben şi mut
Şi-l mai imploră:
„Baremi o secundă,
O oră
Cât vara vieţii
Care, uite-o,
A şi trecut…”

GIRASOL

Todos somos esclavos del Sol,
Pero lo olvidamos
O lo recordamos
Cuando a la Noche nos acercamos…

Tan sólo el girasol
Lo reconoce
Desde cuando es pipa
Y hasta
Cuando la aplasta,
En aceite,
Su ejecutor…

Sonríe con amarillo y mudo dolor
Y lo implora:
„Al menos un segundo,
Una hora,
Como el verano vivido,
Que, mira,
Ya se ha ido…”

in volumul Arca lui Noe / Arca de Noé, Passionaria Stoicescu,  traducerea în limba spaniolă de Alexandru Calciu, Editura Excelsior Art, 2012

Anunțuri

Lasă un răspuns / Leave a comment

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s