Și dragostea ucide / Cristina


graffică de Vasile Pintea

grafică de Vasile Pintea

Partida de bridge se prelungeşte până după miezul nopţii, Cristina nu ştia să joace. Rămase totuşi la masa la care juca Orest, străduindu se să pară cât mai doritoare în a înţelege tainele jocului şi, în acelaşi timp, să trezească interesul tânărului.
Deşi nu avusese nici timp şi nici ocazia să-şi însuşească arta seducţiei, prima ei ieşire în societate avea să fie marcată de un oarecare succes în rândul bărbaţilor. Stimulată de atenţia lor, îndura cu stoicism, plictisul de la masa de joc.
Şi totuşi, trecuse o zi şi Orest nu dădea semne că l-ar interesa persoana ei mai mult decât îi interesau celelalte prietene ale Lianei.
Fu tulburată din gândurile sale de o doamnă al cărui nume nu şi-l amintea.
– Drăguţo, ce ar fi să-i lipseşti, pe aceşti împătimiţi de joc, de prezenţa ta, de care ei nici nu au nevoie, te asigur, şi să vii cu mine? O să stăm de vorbă. Poate o să mă ajuţi să fac nişte lucruri plicticoase.
Cristina îşi stăpâni cu greu nemulţumirea, dar se hotărî să fie politicoasă şi prudentă: dacă femeia făcea parte din familie? Aşa că zâmbi şi se arătă chiar bucuroasă:
– Sunteţi un înger. Nu ştiam cum să plec fără să rănesc vreun orgoliu…
Doamna care-i ceruse Cristinei să o însoţească, era sora mai tânără a mamei Lianei şi, cu toate că nu era nici pe departe la fel de bogată, îi plăcea să călătorească, să ia parte la toate petrecerile de familie şi să-i surprindă pe toţi, făcând cadouri mult peste ce şi putea permite, iar modul în care înmâna darul era de obicei unul inedit.
Pentru Liana, nepoata ei preferată, la sărbătorirea majoratului pregătise, nu fără sacrificii financiare, un cadou care, era sigură, va stârni o furtună: discuţii, invidie, antipatie şi catalogarea persoanei sale în oastea nebunilor.
Cu toate acestea doamna ştia că familia, prietenii o iubeau tocmai pentru excesele, greu de explicat, pentru mintea profundă şi pentru lejeritatea cu care învingea francul egoism al persoanelor condamnate să trăiască din amintiri.
Spre norocul ei, membrii familiei erau la rândul lor oameni deosebiţi, nimănui nu-i trecuse prin cap să profite de bunătatea ei. Îi erau cu toţii recunoscători pentru că venea cu o notă excentrică uneori, alteori amuzantă şi optimistă tocmai prin ieşirea din tiparul vieţii monotone.
Cei care o iubeau au înţeles că sufletul ei putea fi comparat cu acea aglomerare de oglinzi mici pe care țăranii din nordul Olteniei obişnuiesc să le încastreze în jurul ferestrelor, pentru ca, din adâncul unei casei, să  vedea ce se întâmplă în uliţă.
– Cum zici că te cheamă, drăguţă?
– Cristina, doamnă.
– Găseşti viaţa la ţară diferită de a orăşenilor?
Cristina nu răspunse imediat.
Rămase tăcută până ce doamna o invită şi ia loc într un fotoliu.
– Nu prea cunosc viaţa de oraş, cel mult aş putea să-mi spun părerea despre cum am dus-o patru ani într un internat cu un regim rigid şi nu întotdeauna pe placul unor fete tinere…
– Să nu-mi spui că aţi răbdat de frig şi de foame? Nepoata mea nu s-a plâns niciodată…
– N-avea cum. În fiecare sâmbătă venea acasă…
– Şi care ar fi lipsurile îndurate de tine ?
Cristina îşi sprijini bărbia cu arătătorul mâinii stângi şi făcu o pauză. Când vorbi din nou, avea vocea mai joasă şi privirea îndepărtată, aproape absentă:
– N-am zis că n-am avut cele necesare traiului. În ceea ce mă priveşte, mi-aş fi dorit alăturea un suflet cu frica lui Dumnezeu, şi cu dragoste, sau cu bunăvoinţa de-a lua seama şi la ce se întâmplă cu cel de lângă tine…
– Tânjeşti după afecţiune? Te rog să mă ierţi dacă deschid poarta vreunei dureri ascunse…
– Cine sunt eu ca să mă supăr pe o persoană atât de…
– Trebuie să te superi, să te aperi. Nimeni nu are dreptul să zgândărească  un foc stins, sau să răsucească un cuţit într o rană vindecată, sau pe cale de a se vindeca.
Cristina aborda cel mai seducător zâmbet de care era în stare:
– De ce oare nepoţii nu v-au moştenit felul de a fi?
– Mă sperii! Sunt oare nepoţii mei nişte zmei răi?
– Nu, se grăbi Cristina să i apere. Nu sunt chiar atât de ingrată încât să vorbesc de rău pe cei care m-au invitat aici… Spuneam doar că ei nu au fost blagosloviţi cu bunătatea dumneavoastră…
– Mi se pare mie sau vrei să mă linguşeşti? Cristina păru surprinsă, dar nu făcu nici cel mai mic gest pentru a confirma sau infirma bănuiala, dojenindu-se în sinea ei pentru imprudenţa şi pentru graba cu care încercase să-i intre în graţii. Acum câteva clipe bune îşi închipuise că va fi uşor să-i câştige simpatia, dar era în aceasta doamnă o forţă statică împotriva căreia nu era indicat să lupte, toate eforturile s-ar risipi în van. „Pierdere de timp!” îşi spus şi întrebă hotărât:
– Aveţi nevoie de mine?
Mătuşa Lianei oftă adânc şi zise:
– Am văzut că ştii să şofezi. Unde ai învăţat?
– Pe izlazul de la marginea Cernei.
– La aşa întrebare, aşa răspuns.
– N-am avut intenţia să…
– Ştiu, o întrerupse aproape cu brutalitate gazda. Presupun că n-ai carnet de conducere?
– Nu, dar mă descurc… Cel puţin aşa crede domnişoara Ivona…
– Ivona?
– Ivona Stanciu…
– O cunoşti. Ţi-e rudă?
„Ce ar fi să spun: da? Nu, o prostie adăugată mulţimii de prostii din zilele astea, ar putea să fie şi ultima…”
Gândurile Cristinei se desfăşurau pe un crescendo de teamă. Era atât de aproape de a intra în panică.
„N-am să am timp, niciodată nu am destul timp şi noroc…”
– Ai spus ceva, drăguţă?
– Doamna Ivona…
– Las-o! O să vorbim altă dată despre ea. E târziu şi nu arăţi prea bine, aşa că trec direct la subiect, cum se spune. Te rog să mergi cu mine, mâine până în satul vecin. Am lăsat la un cunoscut, surpriza trebuie să fie totală, automobilul pe care l-am cumpărat, cadoul meu pentru Liana. Şoferul n-a vrut să stea până mâine… Vrei să fii șoferul meu pentru o zi?
Cristina tăcu pentru a se desfăta cu aerul încurcat şi îngrijorat al femeii. Tare iar fi plăcut să îi dea un răspuns în doi peri, să-i întreţină nesiguranţa. În final conchise că nu-şi putea permite luxul de a nu fi amabilă şi îndatoritoare: în pungă avea doar câţiva bănuţi şi nu i-ar strica o răsplată pentru un serviciu făcut, indiferent cui.
Se ridică din fotoliu şi întrebă:
– La ce oră v-aţi gândit să plecăm?
– Spre seară, se înţelege. Discreţie totală, te rog.
Starea de spirit a Cristinei nu era una bună.
După ce o părăsi pe doamna „cam sărită de pe fix”, cum i se păruse, nu ştia încotro s-o apuce: să se întoarcă în salon? Să se retragă în camera ei?
Îi era greu să hotărască. (…)

fragment din romanul Și dragostea ucide, Corina Victoria Sein, 1995

Anunțuri

6 comentarii la “Și dragostea ucide / Cristina

    • Ai dreptate, poate!
      Totuşi… eu, prin personajele mele, am atribuit dragostei puterea de a „ucide”… pe cine, când? Nu ştiu. Am lăsat „eroii” să acţioneze după… temperament.
      Tu, prin comentariul de faţă, m-ai provocat. O să completez „banca de idei – aşa nu!” cu esența mesajului tău.

      Apreciat de 1 persoană

      • Vezi…vorbim cu multă ușurință despre orice…ignorând tocmai despre ceea ce susțin în articolele dedicare Legii Rezonanței sau a Atracției. Nici în glumă n-ar trebui să exprimăm stări confuze, contradictorii, conflictuale…Subconștientul este ca Duhul lămpii lui Aladin, un exercutant docil, fără a judeca , care crede că stăpânul are întotdeauna dreptate. Nu ia în calcul…inconștiența, gluma cu cele sfinte (iar totul este sfânt), derizoriul…
        Poate părea o corvoadă faptul de a fi responsabil pentru fiecare gând, pentru fiecare cuvănt, pentru fiecare acțiune…dar nu este așa. Din contră…ne va fi greu să fim altfel decăt responsabili. Starea firească a ființei este calitatea, iubirea, bunătatea, compasiunea, dar acestea sunt zăgăzuite de către stăvilarul ego-ului. O construcție pe cât de gigantică, pe atât de iluzorie.

        Apreciază

Lasă un răspuns / Leave a comment

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s