George Sand şi Alfred de Musset / fragment


Această prezentare necesită JavaScript.

(…)

O scrisoare din 1834, nedatată: „… Copilul meu, eu nu vreau să te acuz; dar trebuie să-ţi aminteşti de toate, tu, care uiţi cu atâta uşurinţă faptele; nu vreau să-ţi mai spun care sînt greşelile tale. Niciodată nu m-am plâns că am fost luată de lângă copiii mei, de lângă prieteni, de la munca mea şi de la îndatoririle mele spre a fi adusă la trei sute de leghe şi părăsită, cu vorbe jignitoare şi penibile, fără alt motiv decât o stare de febră, o privire inexpresivă şi tristeţea profundă în care mă aruncase indiferenţa ta. Nu m-am plâns niciodată, mi-am ascuns lacrimile şi într-o seară, pe care n-o voi uita vreodată, la Palatul Danieli, ai pronunţat aceste cuvinte îngrozitoare: «George, m-am înşelat; te rog să mă ierţi, dar nu te iubesc.» Dacă n-aş fi fost bolnavă, şi n-ar fi trebuit să-mi ia sânge a doua zi, aş fi plecat. Dar tu n-aveai bani, eu nu ştiam dacă ai fi vrut să accepţi bani de la mine, nu voiam şi nu puteam să te las singur, într-o ţară străină, a cărei limbă nu o cunoşti, fără o leţcaie. Uşa dintre camerele noastre a fost încuiată şi am încercat (la Veneţia, în palatul Danieli-E.F.) să reluăm viaţa noastră de buni camarazi. Ca şi altădată. Dar asta nu mai era posibil. Tu te enervai. Eram amândoi trişti. Ţi-am spus: «Să plecăm, te voi însoţi până la Marseille», iar tu ai răspuns: «Da, ar fi mai bine, dar aş vrea să lucrez puţin aici, dacă tot suntem aici». Pierre venea să mă vadă şi mă îngrijea, tu nu te gândeai să fii gelos, şi e sigur, mie nici nu-mi trecea prin cap să-l iubesc. Dar din momentul în care l-am iubit şi am fost a lui, poţi să-mi spui de ce aveam să-ţi dau socoteală ţie, care mă numeai plictisul personificat, distrata, fiara, călugăriţa şi mai ştiu eu cum? Tu m-ai rănit şi m-ai jignit, şi mi-am spus şi eu: «Noi nu ne mai iubim, nu ne-am iubit deloc…»”
Iată documentul cel mai exact relativ la viaţa lor din Italia. El este rezumat într-o frază care precede rândurile citate mai sus: „Cu ce drept îmi ceri tu socoteală în legătură cu Veneţia, oare eram a ta la Veneţia?”
Acest document ne lămureşte în legătură cu întreaga perioadă italiană a iubirilor lui George Sand şi Musset. Musset era insuportabil; era enervant; o împiedica pe George Sand să lucreze, ceea ce ea nu spune şi orice om care nu o lăsa să dedice opt ore pe zi muncii o exaspera; în sfârşit, el o insulta. Putem deduce că el îi făcea scene de gelozie care ar fi putut să i le facă ea lui; căci găsim în El şi ea poveşti despre infidelităţile lui George Sand, infidelităţi care s-au produs la Florenţa şi asta este, foarte probabil, un ecou al discuţiilor dintre Alfred de Musset şi fratele său. După multe certuri, a avut nu loc una decisivă, în cursul căreia s-au pronunţat acele cuvinte ireparabile: „Nu te mai iubesc” „Eu nu te-am iubit niciodată.” (…)

fragment din lucrarea Scriitori îndrăgostiți, vol. 2, Emile Faguet, trad. Bogdan Bădulescu, Editura Excelsior Art

Anunțuri

3 comentarii la “George Sand şi Alfred de Musset / fragment

Lasă un răspuns / Leave a comment

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s