PUTEAM SĂ FIU


Emil Sain 2005

Corina Victoria Sein, Emil Şain, Adrian Dinu Rachieru

Puteam să fiu apă,
Puteam să fiu cer,
Puteam să fiu stâncă,
Furtună ori ger…

Puteam să fiu ploaie,
Speranţă şi dor…
Puteam să fiu floare
Ascunsă-ntr-un nor.

Puteam fi drumeţul,
Drumeţul hoinar
Ce cară-n spinare
Suspin şi amar.

Puteam să fiu cântec,
Prin glas de caval,
Să fiu pescăruşul,
Ce caută un mal.

Puteam să fiu vultur,
În piept împuşcat,
Zburând peste mare
Setos, neînfricat…

Puteam să fiu dansul
Ori fluture-n zbor,
Să fiu bucurie,
Lumina din nor.

Puteam să fiu umbra,
O rază de stea,
Să fiu trandafirul
Din inima mea…

Puteam să fiu pomul
Cu fructul oprit,
Să gust din tristeţea
De-a nu fi iubit.

Puteam să fiu bulgăr,
Iubiţi pământeni,
Sau sanie trasă
De câini şi de reni.
Durerea zăpezii,
Ce trist o privesc
Cu albul din gene,
Şi eu mă topesc…
Mă pierd în lumină,
Mă caut fără rost
Nu ştiu cine sunt,
Nu ştiu cine-am fost…
Nici cerul nu ştie,
Cine-am fost, cine sunt,
Ce caut printre stele,
Ce caut pe pământ?
Puteam să fiu frunză,
Călcată de roţi,
Călcată-n picioare
De oamenii toţi…
Puteam să fiu Prutul,
Ce curge uşor,
De dorul Moldovei,
Puteam să şi mor.

Puteam să fiu Luna,
Ori poate o stea.
Să-mi luminez noaptea
Din inima mea.

Puteam să fiu codru,
Cu versu-i sprinţar,
Domnul Eminescu
Să ni-l dea în dar…

Puteam să fiu roua
Din spicul de grâu
Ori piatra colţoasă,
Din margini de râu.

Puteam să fiu paloş
Ori cântul de nai,
Iar răul din oameni,
Pe loc să îl tai.
Să tai răutatea
Şi ura la fel,
Să tai duşmănia
Din omul tembel…
Puteam să fiu norul
Să zbor unde vreau,
Să caut altă ţară
În care să stau.
Dar unde, prieteni?
Spuneţi-mi un loc
Să am apă dulce,
Iubiri şi noroc?

Puteam să fiu dansul
Cu stropii de ploi,
Să fiu roua nopţii,
Ori cer şi noroi.

Puteam să fiu Prinţul,
Dar nu Cerşetor,
Să fiu Sancho Pancha,
Un rătăcitor,
Prin lume să umblu,
Mereu visător,
Cu ploi şi speranţe
Să sting orice dor.
Să dau omenirii
Un gând cu temei,
Războiul sălbatic
Să-l curm dintre ei.

Puteam să fiu Hamlet,
Să sufăr, să mor,
Să am zborul falnic
Al unui condor.
Voiam adevărul,
Îl vreau chiar şi azi
Doresc pacea-n lume
Şi-un zâmbet pe-obraz.
Triumfe dreptatea
Ca floarea de măr,
Să fie lumină
Şi doar adevăr!
Puteam să fiu flaut,
Un flaut fermecat,
Să cânt în surdină
Al lumii păcat!

Puteam să fiu dorul,
Un dor cât de mic,
Să umblu prin lume,
Să nu văd nimic,
Să nu văd biserici,
Muzee, statui,
Să fiu dorul zilei,
Dar… al nimănui.

Dar iată-mă, oameni,
Aici lângă voi,
Mă bucur de soare,
De vânt şi de ploi.
Când plouă mai tare,
M-aşez sub un pom
Şi strig fără teamă:
„Hei, oameni, sunt om!”

Sunt fructul iubirii,
La fel ca şi voi,
Destin şi speranţe,
Popas între ploi,
Mai plini de iubire
De vise şi flori
Trăim pe pământul
De nemuritori!

Din volumul M-am îndrăgostit de Mona Lisa, Emil Şain, Ed. Excelsior Art, 2012

Anunțuri

2 comentarii la “PUTEAM SĂ FIU

Lasă un răspuns / Leave a comment

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s