Cred

         

 Annei şi lui Stanisław Barańczak

Voi spune adevărul: uneori cred
în existenţa celeilalte lumi, cred în stafii,
vampiri, care sug creiere şi sânge,
de altfel, poate mai mult mă tem decât cred
(ceea ce e totuna în timpurile noastre: a se teme – a crede).
Încerc să nu stau cu spatele spre uşă,
uşa îşi trăieşte propria viaţă, voi spune mai mult:
am devenit superstiţios, nu mai vorbesc cu voce tare
                           despre visurile mele,
despre speranţe, ca să nu le sperii, evit
să rostesc cuvinte în stare să se răzbune,
le şterg din vechile versuri (de altfel,
nu numai eu), nu ascund totuşi
că uneori uit de mijloacele de precauţie,
beau vodcă, iubesc o femeie, pornesc la drum, gândesc
telepatic, mă întorc cu spatele la uşa –
                           care îşi duce propria viaţă
şi mai devreme sau mai târziu ea se va deschide
şi mai devreme sau mai târziu mă va atinge
acea mână ca gheaţa, poate îmi dă doar un semnal
sau poate fără avertizare îmi va apăsa inima,
voi spune adevărul: nu cred ca aceasta să fie mâna
lui Osip Mandelştam nici a lui Georg Trakl,
nici a unui alt poet care, indiferent de moartea
umană sau inumană care l a întâmpinat,

ne vorbesc mereu în cuvintele lor vii.

Din volumul Poeme alese (antologie), Ryszard Krynicki, traducerea de Constantin Geambaşu, Editura Excelsior Art, 2014