REVELION PE DOUĂ ROŢI


Lacrima sa intors
– Suzana! Suzanaa… Ce dumnezeu, eşti surdă?
– Nu! Ocupată! În câteva minute o să ne trezim cu Radu, cu nevasta sa, cu ăla micu’ sunând la uşă…
– Mai bine şi-ar petrece noaptea de revelion acasă la ei, nu să mi vină aici şi să-mi cânte până n zori „Radu mamei, Radule”…
– Lasă lamentările! De ce mă strigai cu atâta disperare?
– Vreau plosca!
– O ai aproape de tine, e chiar lângă cărucior, găseşti alături şi raţa…
– Ce bălmăjeşti, femeie? Eu îţi cer plosca cu ţuică!
– OK! Nu te aprinde ca un snop de paie reciclat! Ţi-o aduc mintenaş, dragă că şi mine mi s-a cam uscat gura…
– Eh, ce bine ar fi de n-ar veni ăia de s-au anunţat! Dacă am rămâne doar noi doi, ne-am distra de minune!
– Fii realist! Cum să ne distrăm dacă eşti imobilizat la pat, cu piciorul în gips.… Că  ţi-ai găsit să-ţi rupi piciorul chiar acum, de revelion!
– Ai cumva dreptate, nu sunt un strateg bun. Mai bine l-aş fi rupt de ziua lui Radu şi nu trebuia să mergem la ei în vizită şi nici nu ar fi trebuit să ne sărăcim bugetul cu darurile duse…
– Ei, lasă! Trece şi noaptea asta…
– Inevitabil! În fiecare an trece! Ce se întâmplă? S-a stins lumina! Vezi dacă le vecini mai arde…
– O secundă… Sănducule, tot cartierul e în beznă!
– Nu te impacienta! Cu puţin noroc, oaspeţii vor orbecăi printre blocuri şi n-or să mai nimerească la interfonul… Aş vrea eu, dar după cum îi cunosc pe pofticioşii ăia, precum Ana lui Manole, nu-i va opri din drum nici zece pene de curent însoţite de uraganul Dani… Suzanaaa!
– Dragă, ce mai e?
– Sună telefonul!
– Răspund eu! Alo, da! Poftim? Bine Radule, faceţi cum vă cade mai bine! Oricum, îţi transmit la mult ani şi petrecere frumoasă! Sandule, îţi dau o veste bună…
– Surprinde-mă, nevastă!
– Radu nu mai vine la noi, dar îţi urează la mulţi ani şi însănătoşire grabnică…
– Uraaa! Intrăm, păpuşel, în noul an cu dreptul… Ca să vezi, până şi cei de la renel ţin cu noi, a venit lumina! Acum, gata cu prefăcutul! Ajută mă să dau jos pacostea asta de gips…
– Săndel, dragule, te-a prins fierbinţeala la cap? Ai milă de biata mea inimă…
– Am, dragă, am! Am avut şi când am plănuit imobilizarea la pat. Şi, acum, mai puţină vorbăraie! Să cânte muzica! Te invit la dans, iubita mea Suzana…

din volumul Lacrima s-a întors la stea. In Memoriam – Emil Șain, 2012

Anunțuri

Lasă un răspuns / Leave a comment

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s