CÂTE CEVA DESPRE MOARTEA PERSONALĂ / ALGO SOBRE LA MUERTE PERSONAL


ARCA LUI NOE
Intâi
Ea se poate descrie
Numai fiind în viaţă,
Apoi
Nu interesează pe nimeni
Că mori în fiecare zi…

Altfel,
De ce i-aş mulţumi
Lui Dumnezeu
Sau Soarelui în zori
Că iarăşi m-am învrednicit A FI?
Hrănesc un nerv
Ca altul să dispară,
Setea-mi sugrum
Să-mi strige: „Hai să bei!”
Iubesc, doar ca să-mi gâtui frica iară,
Dar ca o hidră-s capetele ei…

Când mă ucid
Vreau Verbul să-mi rămână
Şi-l pun pios
Într-un sicriu de carte
Şi mor
Şi înviez pe mai departe…
Dar când ferestrele mi se deschid
Înspre un cimitir ce mi-e vecin,
Mă-ntreb spre-a îngropa
Măcar puţin
Din îndoiala lui: „În ce aş crede?”

În veşnicia
Care nu se vede
Sau în formula
Basmului –
Erată:
„A fost odată ca niciodată”?

„Niciodată” e un cuvânt prăpastie
În care au căzut
Vecia,
Credinţa
Şi Adevărul…

„Odată” e un cuvânt pisc,
În care mă suie zilnic Moartea
Şi mă tot coboară
Pe funia Speranţei,
Ce se subţiază-n neştire…

În cimitirul vecin
Un preot cântă mecanic:
„Veşnica (!) pomenire!”

ALGO SOBRE
LA MUERTE PERSONAL

Primero,
Algo se descubriera
Mientras uno vivo estuviera,
Pero
A nadie interesaría
Si uno muere cada día…

¿De otro modo,
Por qué agradecer
A Dios
O al Sol, al amanecer,
Por la valentía de SER?
Cuido un nervio,
Mientras otro desaparece,
Ahogo la sed
Que me grita: „¡Vamos a tomar!”
Amo, solamente para una vez más al miedo matar,
Que tiene cabezas sin contar…

Cuando me maten,
Quiero con el Verbo quedarme,
Para, piadosamente, colocarle,
En un ataúd de libros,
Para seguir muriendo
Y renaciendo…
Pero al abrir las ventanas
Que dan al cementerio vecino.
Me pregunto, al anochecer,
Al menos para esclarecer
Algo de mi duda: „¿En qué creer?”

¿En la eternidad,
Que no se ve
O en la fórmula
Del cuento de hadas,
Muy errónea talvez:
„Érase una vez…”?

 „Jamás” es una palabra abismo,
Adonde cayeron
La Eternidad,
La Fe y
La Verdad…

„Antes” es una palabra empinada,
Donde la Muerte tiene su alzada
Y su bajada
Por la soga de la Esperanza,
Cada vez más delgada…

En el cementerio vecino,
Un cura canta sin que se canse:
„¡En paz descanse!”

in volumul Arca lui Noe / Arca de Noé, Passionaria Stoicescu,  traducerea în limba spaniolă de Alexandru Calciu, Editura Excelsior Art, 2012

Anunțuri

Un comentariu la “CÂTE CEVA DESPRE MOARTEA PERSONALĂ / ALGO SOBRE LA MUERTE PERSONAL

Lasă un răspuns / Leave a comment

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s