ÎNGERII NU MINT NICIODATĂ


intre paranormal
– Înger, Îngeraşul meu, scapă mă de acest rău.
– Ce mare păcat ai făcut, omule, de implori ajutor?
– Mint! Mint de îngheaţă şi Oceanul îngheţat…
– Poate vrei să spui că Oceanul îngheţat se dezgheaţă…
– Îngheaţă, dezgheaţă… tot una! Mai important, zic eu, e faptul că am în repertoriu o sumedenie de minciuni, pe care, dacă le rostesc, provoc auditoriului o aşa stare că li se face tuturor părul măciucă…
– Exemplifică!
– OK! Aseară, am debitat o minciună aşa de evidentă şi de colorată, încât, de ruşine, luna a vărsat o lacrimă şi a părăsit bolta cerească…
– Buuun! De la ce ţi se trage acest apetit pentru a cuvânta prin minciună?
– Ai pus punctul pe i, deşteaptă întrebare! O să fiu la fel de tranşant: sunt mereu flămând, mi se pare că niciodată nu mint îndeajuns, dar, ia notă, n-am fost întotdeauna atât de înfometat, cu toate papilele gustative şi olfactive deschise la maximum… Debutul, ca să zic aşa, s-a consumat în ziua în care am înfiinţat un partid în care, conform platformei asezonate cu minciuni şi minciunele, se munceşte din greu: plastic şi mobilizator…
– Partidul tău se numeşte?
– P.M.N.
– Decodifică!
– Stai prost cu „vederea” imagistică! Da’ sunt băiat bun şi traduc: Partidul mincinoşilor nevinovaţi!
– Pricep eu greu, sau tu nu eşti „logic”? Cum adică, mincinoşi nevinovaţi?
– Simplu ca bună ziua! Înainte de a adera profund şi loial, de a „seta” iconiţa „minciuna”, am pierdut ceva vreme şi am observat, în beneficiu propriu, modul de implementare în imaginea publică a celorlalte partide, preluând de la ei, platformişti cu diplomă, eludând dreptul de autor, ceea ce am constatat că le e profitabil…
– Concis! Concis!
– Cât se poate de adunat. Aşadar, am ieşit în campania electorală cu „arme” încărcate… nu cu gloanţe, nu cu apă, nu cu gaze, ci cu promisiuni mincinoase. Am început, că sunt băiat isteţ, cu sloganul: „de vreţi să vă fie bine, veniţi alăturea de mine, de partidul meu şi veţi avea: impozite cu mult mai mici, aducându-vă aici, în spaţiul mioritic, un rai fiscal, salarii mai mari, pensii aşişderea, servicii sanitare şi medicamente compensate cu care să veniţi de hac celor mai îndărătnice boli…
– Adormitor, omule! Ai reuşit o „performanţă” de clasă şi, sunt sigur, copiii care te-au ascultat dorm…
– Mă subestimezi, îngere! Efectul a fost de nemăsurat! Au adormit copiii, dar am reuşit să-i împing în braţele lui Morfeu şi pe electori…
– OK! Dar, scopul, ţinta, ca să zic aşa?
– Puterea! Să acced la putere! Să joc pe degete tot eşichierul politic: de la stânga la dreapta, de jos în sus şi invers… Să fiu tatăl lor, să fiu…
– Înghite-ţi vorba! Uiţi cu cine vorbeşti? Eu sunt Îngerul tău păzitor şi am drept îndatorire de bază să promovez învăţătura Domnului, să te aduc pe calea adevărului… Tu ce faci? Mă împingi în stufărişul minciunilor. Trebuie să afli, că nu vei reuşi în veci să mă mai ademeneşti în rândul muritorilor mincinoşi; n-am să mint niciodată, nici măcar pentru tine, cel care eşti raţiunea mea de a fi, n-am să mint!
– Nu ţi cer să minţi. Ceea ce aştept eu de la tine este un oareşicare ajutor… Înţelegi?
– Şi da, şi nu… Mă tem că m am „ataşat” prea mult tine, îngăduindu-ţi acţiuni pe cont propriu care te plasează departe de zona de securitate peste care aripioara mea ocrotitoare are competenţă… Slăbiciune de înger, aş zice, dar, gata! Până şi eu, un înger ieşit din tiparul clasic, am o limită a „concesiei”! Nu te pot urma pe tărâmul invadat de minciună! Nu! Nu pot să te ajut fără să mă las otrăvit, la rândul meu, de seva ademenitoare a minciunii… În caietul de sarcini al îngerului, la loc de cinste, stă scris: minciuna este păcatul cel mai de neiertat… Dacă îţi întind doar un micron din mânuţa mea, adică ajutorul cerut, devin complice, adică un mincinos…
– Eşti sau nu eşti păzitorul meu? Atunci, ascultă comanda la mine: dacă nu ai destule abilităţi şi destui neuroni pentru a excela în breasla cea mai profitabilă la ora actuală, a mincinoşilor, atunci eu te declar intelectual de frunte al ţării mele, poziţie şi statut ce nu pot fi refuzate, mergi pe mâna mea! Şi, ca să fiu sincer, nu ai portiţă de scăpare. Eşti nevoit să mă ajuţi…
– Eşti sigur? de ce te-aş ajuta?
– Pentru că recompensa este mai mult decât atrăgătoare, este „bestială”! Te fac ambasador într-o ţară exotică, sau ataşat cultural pe undeva prin Europa. E bine?
– Dacă e să aleg, vreau la Miami…
– E dorinţa ta! Dar, acolo, am interese economice… Asta e! Te deplasezi în misiune economică. O să beneficiezi de fonduri nelimitate, le suportă Primăria sectorului…
– Atins! Sunt al tău! Dar, pentru a avea „acoperire”, chiar acum dau un e-mail şi cer o audienţă la scaunul Sfântului Petru şi o să-l implor să ne mai dea o şansă, amândoura, prelungindu mi mandatul…
– Da’ ce? există pericolul să fii demis?
– Un fel de a spune: se gândea că, ataşându-mă prea mult de tine, nu mai sunt potrivit şi risc să degradez, prin acţiuni necugetate, imaginea Rai S.R.L.… Găsesc eu o formulă prin care să te denigrez, pune ghilimele, pozitiv…
– Aha, cu alte cuvinte, mă trădezi şi tu, îmi întorci spatele. Văd că prioritatea ta nu este cum să mă ajuţi, ci cum să profiţi. Bravo, Îngere! Sfatul meu e să te mai gândeşti! Evaluează oferta că nici nu ştii ce pierzi… Vorba unui mare filosof contemporan, de meserie marinar, care se comportă ca un bătrân lup, pe mare şi, pe uscat, ca o hienă… Ia ascultă aici oferta: îţi dau case şi terenuri, te las să câştigi toate licitaţiile profitabile, te pun păzitor peste fondurile europene, vei avea ceva de supt…
– Mai bagă, mai bagă! Că nu dai din vreo moştenire de la mătuşi sau unchi, dai de la buget…
– Ia te uită, cum arată îndeaproape un înger! Dacă aş fi mai slab de înger, cum perorează poporul, aş tremura de frică… Norocul meu e că am învăţat bine lecţia supravieţuirii; n-am nici mamă, n-am nici tată, cu atât mai puţin o să mă împiedic de ceva, de o entitate nedefinită, nici măcar ca gen, adică nici cal, nici măgar, cum eşti micimea ta… Nu mă tenta, că, fără să preget, o să te arunc după ce te-am folosit, după ce ţi-am sorbit toată forţa fizică şi intelectuală… Spre binele tău, strângeţi aripioarele şi schimbă-te, adoptă stilul meu. De acord? Poţi să fii înger de gaşcă, sau nu?
– Aşa cum ţi-e voia! Nu crezi, însă, că ţi-aş fi mai de folos dacă m-aş „implementa” în grupul de oligarhi?
– Iar te-am prins! Faci ce faci şi tot trădarea o alegi. Mă mir cum te mai suport în preajma mea, cum de nu ţi dau papucii, să te duci învârtindu-te direct în braţele Sfântului Petru, şi, sper, să-l prinzi în cel mai nepotrivit moment, adică să aibă agenda încărcată cu tot felul de discursuri care mai de care mai pârâcioase, mai stropite cu lacrimi; adevărate promo-uri electorale, dense prin compoziţia de, scuză-mă, de rahat importat… ştiu şi eu, ştii şi tu de unde…
– Eu, înger de profesie, cu toată răbdarea mea proverbială, te somez să fii mai scurt, că trece veacul şi mi se atrofiază aripile de atâta nemişcare. Scurt: ce-mi reproşezi?
– Trădarea! Chiar o simt cum se foieşte, cum se insinuează, cum se îmbată cu respiraţia-i rău mirositoare, cum se drapează în faldurile stindardului, pe care, cândva, l-am înălţat mai sus de genunchiul broaştei, într-o alianţă seducătoare…
– Lasă, o să se ducă! Te descurci şi fără…
– Mă! Că am experienţa comandantului care are instinctul şobolanului; părăsesc ambarcaţiunea de îndată ce se trezesc căţeii pământului!
– Şi te lipeşti de grupurile oligarhice, sau dai din coate şi iei cu asalt un colţ de scaun plasat în aria aridă a intelectualilor?
– Ssst! Fără aluzii subtile! Mă crezi, sau nu, am de dus o luptă şi mă doare că până şi tu, venit de unde vii, trimis de cine te-a trimis, te întorci împotriva mea… Mi-a venit o idee: o să cer superiorilor tăi…, da’ pot şi fără, să îmi dea dreptul la un amendament din codul universal al mitocanului, să te ating cu bagheta mea atotputernică şi să te blagoslovesc cu o altă carismă; te programez pentru luptă, te transform în învingător, la dispoziţia mea! La naiba cu fumatele tale însuşiri de mediator anost şi nefolositor! Din această clipă eşti vânător de politicieni opozanţi: cine nu e cu mine, e sortit pieirii; cine îmi vrea capul, o să fie mai scurt cu o ţeastă; cine încearcă să mi încurce iţele, o să-l bag în malaxorul ideologiei conform căreia puterea, am în vedere doar pe cei de la palatul de rang doi, e musai să pună în faţă interesul naţional… te-ai prins?
– În ceaţă! Pierd din atribute, cu siguranţă. Dar, eu cu ce mă aleg? Propun să negociem…
– Eşti, deja pe gustul meu! Unealta ideală! Vrei mai mult?
– Vreau să devii coacţionar la Rai S.R.L.. Eşti buuun! Poate îl detronăm pe Petru şi modernizăm administraţia instaurată de la începutul începutului şi, care, recunoaşte, e cam ruginită; îi dăm noi mecanisme, câteva pârghii în plus…
– Provocator! Ideal! Pe cinste! Acum, la arme!
– Aici e aici; nu vreau puşcă, nu vreau pistol, nu vreau sabie, nu vreau arc, nu vreau tanc, rachetă sau mai ştiu eu ce drăcie care s-ar întoarce împotriva mea, în cazul în care nu o mânuiesc într-un stil academic. Îmi doresc o armă neconvenţională, dar care să fie mai mult decât eficientă; distrugătoare şi hilară în acelaşi timp…
– Stai! Nu trebuie să căutăm prea mult! Ce zici de otravă? Nu te strâmba! Vorbesc despre o armă care nu a intrat în niciun dicţionar tehnic; otrava picurată prin cuvântul scris, adică dezastrul pe care-l provoacă un banal şi, aparent, inofensiv, depozitar de intenţii bune sau mai puţin bune, pe care, convenţional, îl numim bileţel…
– Garantezi că e vorba de o premieră absolută? Nu vreau să mă trezesc acuzat de plagiat…
– De parcă ar mai fi ceva nou sub soare…
– Poate vrei să spui „sub aripă”… Batem palma?
– Cu un înger? De la tine aştept ajutor necondiţionat! Am acest drept, mi se cuvine!
– Eşti parşiv sau mincinos?
– Parcă parşivenia se poartă mai mult. Aşa că, prefer să fiu parşiv!
– De ce?
– Pentru că electoratul meu, adică suma celor care mă votează, ar duce o mai bine sub cârma unui parşiv, decât sub umbrela ciuruită a unui mincinos!
– Sfinte Petru, am trăit s-o aud şi pe asta!
– Şi, te asigur, o să mai auzi şi o să mai vezi multe! Aşa că ai grijă să nu mori…
– Îngerii nu mor niciodată!
– Bravo! Prin tine, cu tine, pe postul de înger păzitor echidistant, doar atât cât să îi ducem de nas pe cei ce nu ne vor, o să devin şi eu nemuritor!
– Adică?
– O să primesc, pe viaţă, dreptul de a fi locatarul palatului de la care pleacă, dar şi sosesc bileţele, şi unde se înghesuie crema fluidă a intelectualităţii…
– Lacom şi… parşiv!
– Mai bine, decât învins, sau dependent de toana unui înger. Lăcomia, parşivenia fac regula jocului, iar eu sunt un jucător antrenat în arene neconvenţionale: apă, furtună, pericolul real al unor piraţi educaţi pe la case mari… exclud popasurile prin biblioteci…
– Dacă ai asculta un sfat de la mine…
– Nu de sfaturi am nevoie, ci de oameni care să pună umărul alături de umărul meu şi să jure că nu vor trăda poporul…
– Poporul?!
– Da! Poporul! Eu sunt poporul!
– Te dai mare?
– Ha, ha, ha! Mic sau mare, ţin în palme axa transuniversală, am să sugrum corupţia, mafiei o să-i vin de hac şi o s-o arunc la câini!
– Lăudabil, dar îi ştii pe mafioţi, pe corupţi?
– Hî, hî, hî! Uiţi, stimabile, că am sub puterea mea serviciile publice şi nu numai? O să profit şi de vocaţia unora care excelează în a fi cei mai eficienţi „urechişti”… La urma urmei, cunosc corupţii, mafioţii şi metodele şi mofturile fătucilor şi băieţilor de pe centura politică, mai abitir decât îmi cunosc buzunarele. Am, cum vezi, succesul asigurat!
– Să înţeleg că nu ai mai nevoie de mine?
– Hă, hî, hă, hî! Află răspunsul de la purtătoarea mea de cuvânt!
– Atunci, plec!
– Nu când vrei tu, nu cum vrei tu! Ia, îngeraşule, cu tine şi du departe, complexul mioritic al neamului… Un popor bântuit de cel mai cumplit sentiment nu e greu de manipulat!
– Mă gândeam să iau doar intelectualitatea…
– Las-o! Dă bine la imagine!
– Fie! Adio!
– Hei, îngere, ai uitat aripile!
– Cadoul meu pentru tine!
– De parcă aş avea ce face cu zdrenţele astea!
– Scutură praful de pe ele şi o să te ajute, atunci când vei fi în pericol, să te pierzi în neant, să nu te găsească niciun adversar politic!

din volumul Între nostalgie și paranormal, Emil Șain, 2012, Ed. Excelsior Art

Anunțuri

Un comentariu la “ÎNGERII NU MINT NICIODATĂ

Lasă un răspuns / Leave a comment

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s