DAFNIS ŞI CLOE


retorica

Locuia la răsărit unde dealul
Vine cu flori de salcâm până la poartă.
Cloe nu iubise pe nimeni şi-avea buze răsfrânte.
Locuia la Asfinţit, unde lacul
Aduce corăbii de aur şi linişte.
Cloe avea mijlocul subţire şi nu iubise pe nimeni.
Locuia în ţara fluturilor unde lumina
I se lua în mers pe călcâie.
Cloe nu iubise pe nimeni şi pulpele ei
Erau dumnezeieşti.
Locuia într-un timp fără margini
pentru că nimeni nu-i văzuse trupul şi visul.
Acum locuieşte în odaia-mi săracă
Şi fiece îmbrăţişare ne apropie încet de sfârşit.
Ea ştie totul şi e mereu mai însetată
De-mbrăţişarea mea otrăvită de dor.

din volumul Retorica și umbra ninsorii, Anghel Dumbrăveanu, Editura Excelsior Art, 2008

Anunțuri

3 comentarii la “DAFNIS ŞI CLOE

Lasă un răspuns / Leave a comment

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s