Ziua cumpănă

Stranie zi

eram împăcată cu mine însămi
cu toamna
cu drumul sfârșit înainte de a atinge culmea
când brusc
umbra refuză să mai fie antemergător
se întoarce
impunându-mi mișcarea de roată
dus – întors

vrând să rămân în echilibru
abordez o primă geană de lumină
și întreb
mă întreb
la ce bun entuziasmul de viață târzie

un insuportabil gol lăuntric

nu pot vorbi
dar pot să cutreier imensitatea necunoscutului
călăuză fiindu-mi un prieten fără chip

drumul rămâne pustiu

oare
chemarea să fie doar plăsmuirea minții mele

un braț mă cuprinde
un chip acoperit de o mască aidoma soarelui
se oprește deasupra-mi

cu mine încă mă lupt să nu răspund chemării

din volumul Ritual în absență, Corina Victoria Sein, 2015

Publicitate