BESAR UNA SONRISA

Apocalipsa / INTRODUCERE

Apocalipsa − o temă dificilă cunoscută fiind, ca fenomen cosmic de mare amploare, cu efecte dezastruoase, interpretată a fi „sfârşitul lumii”! Îmi pun problema desluşirii, posibilităţilor reale de producere a unui asemenea fenomen, care nu poate fi legat decât de Univers, indiferent, de perioada producerii unui asemenea, eventual eveniment!
Într-o existenţă ciclică, dar nu numai, teoretic există o asemenea eventualitate, dar mă interesează mai mult, soarta oamenilor, a vieţii! Despre un real sfârşit al lumii nu poate fi vorba, dar despre evenimente cosmice majore, da!
O concluzie mai apropiată de adevăr, în această privinţă, presupune cunoaşterea amănuntelor legate de viaţă şi de Univers. Pe această idee voi merge în prezenta scriere, concluziile finale aparţin cititorilor, şi în funcţie de cele ce se vor relata în următoarele pagini.
Referiri despre asemenea evenimente apocaliptice sunt cuprinse în religii şi mituri, care pot fi interpretate ca fiind adevărate mesaje şi, din acest motiv, voi insista ceva mai mult pe soluţii cosmologice noi, care pot confirma sau nu o asemenea abordare. Vreau să spun că voi lua în serios relatările din mituri şi religii, dar şi din scrieri vechi sau mai noi, filosofice.
Nu cred că există pentru om o preocupare mai fascinantă decât cunoaşterea originii Universului din care face parte. La începutul istoriei lumii oamenii vedeau o legătură directă între Univers, viaţa şi destinul lor, o legătură ce presupunea şi o origine comună.
Universul oferea o imagine fascinantă, care ocupa, şi din acest motiv, un loc aparte în observaţiile lor, încă din cele mai vechi timpuri, constituind în toate timpurile o reprezentare vie a nemărginirii şi eternităţii.
Mai târziu au apărut şi primele scrieri care se referă direct la originea lumii, scrieri filosofice, care ulterior, au constituit germenii unei noi ştiinţe, cosmologia.
Se poate spune că oamenii şi Universul, în vechile credinţe, aveau un destin şi o origine comună, concepţie care sugerează faptul că nu se rezumau numai la o contemplare ce viza doar frumuseţea cerului; se poate remarca, mai ales, dorinţa determinării legăturilor dintre ei şi Univers, legând, din acest motiv, existenţa omului de „Cer”!
Acestea sunt şi motivele pentru care problema cosmologică constituia şi preocuparea de bază a filozofiei, încă de la începuturile ei, chiar dacă se baza pe observaţia directă, contemplativă a cerului, în care intuiţia şi logica erau singurele elemente care permiteau construcţia filozofică.
Sau problema originii Universului se poate pune şi în sensul că nu este exclus ca la originea concepţiilor filozofice să stea informaţii asupra Universului, mult mai vechi decât datele scrise, cunoscute azi. Este greu de spus, acum, cu certitudine, fără datele concrete necesare, dacă miturile de exemplu, au la bază şi date reale bazate pe fapte istorice.
Îmi pun o întrebare: nu cumva, ca element suplimentar al interesului manifestat pentru observaţia Universului, a fost generat de evenimente cosmologice majore, apocaliptice?
Pare curios, de exemplu, că tema „Potopului” apare în relatări scrise sau în mituri cam pe toate continentele, mai puţin în Africa.
Din acest motiv îmi permit a spune că o nouă teorie cosmogonică, care poate oferi explicaţii reale descrierilor cuprinse în religii sau mituri, rezolvă problema originii surselor antice. O asemenea teorie ar susţine ideea că domeniile amintite conţin adevăruri, izvorâte din evenimente reale. Nu se poate în acest caz să credem că este vorba despre simple coincidenţe, mai ales că la ora actuală coincidenţele sunt studiate de un nou domeniu ştiinţific, care se cheamă „Sincronicitate”
Astfel gândind, am tras concluzia că dezvoltarea ideilor de bază din „Universul ciclic” pot releva răspunsurile căutate şi legate de un posibil mare eveniment cosmic. Încerc a scoate în evidenţă corespondenţe cu domeniile amintite, interpretate ca fiind adevărate „mesaje”, fără a nega concepte ştiinţifice, astfel ca soluţiile propuse să devină credibile! Nu vreau să se înţeleagă că rolul religiei e doar de mesaj, religia fiind un domeniu important şi vast, care presupune trăire, în consecinţă, trebuie abordat separat. Spun mesaj, doar pentru a scoate în evidenţă valoarea scrierilor vechi, inclusiv cele religioase, care pot avea ca interpretare, şi legăturile uimitoare, cu cosmologia! O soluţie nouă, indiferent câte critici ar acumula, poate deveni dezvoltabilă, sau sursă de inspiraţie, pentru alte ipoteze.
Nu se poate spune că la ora actuală a fost încheiată „povestea” originii Universului şi a vieţii, cu toate cunoştinţele actuale, unele chiar foarte amănunţite, mai ales în privinţa mecanismului vieţii.
Nu numai problema originii lumii a constituit şi constituie o preocupare a oamenilor, ci şi cea a începutului şi a sfârşitului timpului, care sunt la fel de vechi şi exprimate îndeosebi în concepţia filosofică şi religioasă a omenirii.
Se poate spune că şi pentru ştiinţă nu există întrebare mai fascinantă decât cea legată de felul în care au apărut timpul, spaţiul şi materia. Chiar dacă problema cosmogonică a frământat mereu spiritul umanităţii, noutatea adusă de cosmologia contemporană, ca metodă de cunoaştere, este că orizontul cosmogonic este transferat ştiinţei.
Dacă vrem o teorie unitară în domeniul cunoaşterii ar trebui legată cumva existenţa Universului, a lumii materiale, de ceea ce numim viaţă, viaţa existând în lumea materială, în interiorul spaţiului material! În „cosmologie”, ipotezele iniţiale, pornesc de la „preexistenţe”, greu de demonstrat sau chiar imposibil de demonstrat. Mă refer de exemplu la idei legate de preexistenţa materiei şi a spaţiului.
În privinţa vieţii ne bazăm pe teoria evoluţiei (darwiniste), o teorie îndoielnică în care totul se bazează pe întâmplare, pe hazard, în care lumea se supune unei reguli simple, a „zarului”.
Adepţii materialismului se impun mai mult prin gălăgie, virulenţa expunerii, dorind să lase impresia, că adepţii creaţiei sunt naivi, erudiţia fiind amprenta materialismului. Cum se poate demonstra că materia, este preexistentă într-un spaţiu, la rândul lui preexistent, cu caracteristici infinite?
Dacă materia şi spaţiul le intuim „infinite”, ajungem la nedeterminare matematică, la absurdul interpretării, chiar dacă matematica actuală permite ieşirea din nedeterminare.
Vreau să spun că pentru cosmologie ar trebui să pornim dintr-o problemă de fizică, rezolvabilă matematic, nu invers, deoarece ajungem „creatori” de universuri, fictive, ireale şi nu ştiu la ce ne-ar folosi. Cum matematica, nu reprezintă o mare pasiune pentru mulţi, teoria devine tainică, misterioasă, dar nu neapărat reală.
Poate istoria lumii e alta şi astfel refuzăm să aflăm adevărul, suntem orbiţi de strălucirea realizărilor tehnologice, formidabile în fond, dar adevărul este neapărat cel materialist?
Numărul mare de teorii cosmologice, elaborate ştiinţific, demonstrează că problema cosmologică nu e rezolvată încă şi pornind de la această constatare, am elaborat teoria din „Universul ciclic”!
În cazul în care acceptăm ciclicitatea existenţei Universului, acceptăm desigur şi o „altă posibilă istorie a lumii”, implicit şi posibilitatea producerii unor evenimente cosmice, care probabil, au avut loc cândva, în trecutul planetei. Durata limitată şi relativ redusă, a unui ciclu universal, dar şi prezenţa unor unde, purtătoare de energie şi impuls, care se manifestă în interiorul Universului, îndreptăţeşte ipoteza unei existenţe ciclice. Din acest motiv, pun problema unei alte istorii a lumii. Teoria, ciclicităţii, scoate în evidenţă necesitatea apariţiei unui „Timp universal determinist”, care reprezintă şi separarea timpului de eternitate. Un asemenea timp, fiind determinist, poate explica altfel şi evoluţia vieţii, alta decât cea darwinistă, acceptată azi ca singura posibilă. Cu alte cuvinte, vom continua împreună dezvoltarea teoriei existenţei ciclice, din „Universul ciclic”, fără a neglija descoperiri ştiinţifice, unele mai greu explicabile.
Dacă au avut loc cândva, în trecut, diverse evenimente ar trebui să existe relatări despre ele, dar pe care ar trebui să le căutăm. Unde să le căutăm? La ora actuală, asemenea relatări, le găsim în religii şi mituri. Trebuie să recunosc, că în teoria prezentată în „Universul ciclic”, m-a ajutat filosofia greacă antică!
Pentru a folosi relatările trebuie să le iei în serios şi le interpretezi ca mesaj, chiar dacă provin din poveşti antice, izvorâte din interiorul unor societăţi umane, foarte slab dezvoltate tehnologic şi ştiinţific. Da, există un risc, dar cred că trebuie asumat acest risc, pentru acest demers. Mă încurajează în acest demers, o definiţie a mitului, ca fiind: „totalitatea sistemelor de convingeri larg împărtăşite, constituie mitologii, indiferent dacă au origine ştiinţifică sau religioasă”.(!)
William Irwin Thompson, cercetător al mitologiei, spune că miturile oferă răspuns la trei întrebări importante, şi anume: Cine suntem? De unde venim? Încotro ne îndreptăm? Trebuie să recunoaştem că sunt întrebări ale căror răspunsuri ne interesează mult! Filosoful Ian Barbour, pune întrebarea şi pe bună dreptate: Care este adevărata natură a lumii, cum şi din ce s-a format ea? (…)

din lucrarea Apocalipsa, mit și adevăr, Costică Dragomir, Ed. Excelsior Art, 2012

Publicitate