FĂRÂMĂ / PIZCA


ARCA LUI NOE

Mi-e milă de vorbă,
Cade ca frunza,
Ca iarba,
O coseşte urechea degeaba.
Slugă la mori de vânt,
Mi-e milă şi de Cuvânt,
Primul, cel dat de Domnul,
Înainte de Tot,
El, ajuns ultimul
Şi în rât,
Şi în bot,
De-a pururi sărac veşmânt
Pentru marele suflet,
Pentru marele gând.

Zăpada cade muteşte,
Luna tace în nori,
Nici soarele nu vorbeşte
Şi nici roua pe flori,
Doar omul şi pasărea pier pe limba lor…

Şi doar câte-o fărâmă învie
În limba uitată,
Moartă,
Nemaiştiută azi,
Cu numele Poezie…

PIZCA
Me siento dolido,
Por cada palabra,
Como una hoja llevada,
Como la hierba segada
En vano por el oído.
Del molino de viento soy siervo,
Me da lástima, el Verbo,
El de Dios, el primero,
Ante Todo,
Que llegó postrero
Y de bruces,
Y de narices,
Cual vestido siempre menesteroso,
Para el alma grande
Y el pensamiento generoso.

La nieve cae enmudecida,
La luna, en las nubes, silenciada,
El sol tampoco habla,
Ni el rocío se convierte,
El hombre o la perdiz por su pico se pierde…

Y apenas una pizca renace
Del idioma olvidado,
Muerto,
Hoy desconocido,
Que Poesía era llamado…

in volumul Arca lui Noe / Arca de Noé, Passionaria Stoicescu,  traducerea în limba spaniolă de Alexandru Calciu, Editura Excelsior Art, 2012

Anunțuri

Lasă un răspuns / Leave a comment

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s