Un bărbat stă singur în casa cu pereți de oglindă
în palme ţine albastrul de cer și chipul iubitei ce i-a fost răpită
de un mănunchi de fulgere aproape stinse
se deschide o ușă
vine toamna cu întrebări asupra realității
el se vede uzurpat și trădat
în casa unde a murit mereu
repetat
un tunet puternic
tavanul casei cade pradă unui fulger
arde
pereții de oglindă reflectă un chip ca varul
ce pare a fi un sol trimis de umbra femeii răpite
braţele bărbatului în mâneci de mătase verde
tresar sub atingerea firului de speranţă
el se închide în casa surpată
încă așteaptă întoarcerea iubitei
din volumul Ritual în absență, Corina Victoria Sein, 2015