Într-o gară

Ziua îmi lasă în cutia poștală mesaje
unele sunt criptate
altele sunt doar înșiruiri de cuvinte prescurtate

în fiecare seară
trag adânc în gând silabele cuprinse-n vești
și viața îmi dă semnale prin vibrații

în timp ce eu orânduiesc știrile
tu mă aștepți într-o gară

trenul întârzie

nici eu nici tu
nu avem parte de ora liniștii rotunde

suntem singuri
fiecare dintre noi într-o altă gară
am să petrec noaptea cu capul plecat
în fața ferestrei prin care arunc ultimele mesaje

cu ele aprind felinare pe acoperișul trenului
încărcat cu ora liniștii rotunde

din volumul Capcane, Corina Victoria Sein, 2014

Publicitate