Și dragostea ucide / 10


si dragostea

(…)

Marina se simţi dintr‑o dată copleşită de singurătate.
Înainte de a se urca în maşină, Ivona îi zâmbi cu o expresie liniştită. tandră, ocrotitoare, dar ea era atât de cufundată în propriile ei gânduri încât gestul de prietenie al Ivonei trecu neobservat. Ea cugeta la lungile ceasuri, zile, luni care o aşteptau şi din care bărbatul iubit avea să fie absent. 
O luă alene pe o alee laterală. Era obosită. Se temea că oboseala îi va zdruncina şi bruma de echilibru pe care îi câştigase aici, la Cerna. „Trebuie să rezist! Trebuie! Nici lui Dragoş nu îi este mai uşor… îşi spuse şi porni hotărât spre casa. Îi venise o idee: să‑i scrie Eugeniei ca vrea să se întoarcă la spital. Numai fiind de folos cuiva putea să suporte despărţirea, să nu‑i mai fie teamă în fiecare clipă că lui Dragoş i s‑ar putea întâmpla vreo nenorocire. Era sigură că acum totul era posibil. 
*
La ora la care Ivona părăsea parcul, pe poarta fabricii de cherestea „Cerna” ieşea Cristina.
Sub braţul stâng ţinea o geantă cu două mânere solide. Se grăbea la poştă pentru a ridica corespondenţa. Alese drumul cel mai lung, sperând să scape de o migrenă sâcâitoare care o chinuia din primele ore ale dimineţii. Suferinţa lăsase urme pe chipul palid şi îi afectase moralul. O nemulţumea până şi faptul că strada era pustie.
Când ajunse la colţul clădirii poştei, o zărește pe Ivona care cobora cu pas elastic scările. În prima clipa nu putu să nu‑i admire ţinuta şi lumina calmă ce‑i înnobilau trăsăturile, siguranţa mersului, plăcerea cu care privea înainte, peste coroanele unui  tei secular.
Sentimentele ei faţă de Ivona erau din cele mai ciudate: o admira, o preţuia, dar nu erau rare momentele în care o ura. Şi acum ochii ei scăpărau de ură.
Tânăra nu ţinea să o întâlnească pe Ivona. Se întoarse cu faţa spre un afiş şi se prefăcu că citeşte cu atenţie anunţurile. Rămase aşa până ce zgomotul motorului maşinii care o ducea pe Ivona se stinse.
Intră, fără plăcere, în holul mare unde zarva specifică locurilor aglomerate părea să dea viaţa mulţimii de ghişee şi cabine telefonice.
În spatele unui ghişeu, o femele voluminoasă trudea, încercând să pună în ordine un vraf de plicuri mai mici sau mai mari. Tânăra se opri la acest ghişeu şi, absentă, urmarea rapiditatea mişcărilor cu care funcţionara sorta scrisorile. După ce îşi sfârşi treaba, femeia luă din geantă un măr. Muşcă din fruct cu voluptate, apoi ridică ochiul de geam ce o apăra mai mult de curent decât de contactul direct cu solicitanţii.

– Dumneata erai, Cristina? Bună‑ziua… Dacă ai fi venit numai cu cinci minute mai repede, o prindeai pe domnişoara Ivona…
Tânăra răspunse cu o voce plictisită:
– Am întâlnit‑o…
– Chiar ne întrebam: dacă şi aşa are secretară, pe dumneata,  de ce mai vine şi ea?
Cristina se aplecă mult peste ghişeu şi zise pe un ton complice:
– Obsesii şi manii…
– N‑ar trebui sa vorbeşti aşa… Domnişoara Ivona s‑a purtat mai mult decât creştineşte eu mata.
Privirea Cristinei se întunecă.
– Poate că da, poate că nu… O fi avut coşmaruri şi a găsit un mod prin care să‑şi cumpere liniştea…
– Eşti nedreaptă. Tatăl dumitale, Vasile Iorgu, Dumnezeu să‑l ierte, te‑ar sfătui să fii recunoscătoare…
Cristina îşi prinde capul în palme.
– Nu mă lua în serios. Mă sâcâie o durere de cap. Sunt extrem de irascibilă. Ştiu că nimeni nu poartă vina acelui blestemat accident… Ochii fetei erau umezi şi trişti.
– Doar n‑o să plângi, zise femeia. Sunt alţii şi mai loviţi de soartă. Oricum, cei de la fabrică au făcut dovada unei solidarităţi apreciabile. Chiar înainte de înmormântare au deschis o listă de subscripţie pentru a putea fi terminată casa pe care abia o începuse Vasile… Domnişoara Ivona a fost în capul listei şi a depus o sumă care ar fi fost îndestulătoare pentru a înzestra doua fete…
– Mai bine se îngrijea de securitatea muncitorilor, zise tânăra şi întinse mâna pentru a prelua corespondenţa. Funcţionara se prefăcu că nu observă gestul şi continuă:
– Sunt unii care pretind că, fără neglijenţa, din partea tatălui dumitale, stânjenul ăla de buşteni nu s‑ar fi dărâmat… alţii spun că tragedia n‑ar fi avut loc dacă Vasile ar fi avut mintea limpede… lumea ştie că a chefuit toata noaptea aia, înainte de accident… Se mai zice că în geanta lui de merinde a fost găsită o sticlă pe jumătate plină cu ţuică…
– N‑o fi fost chiar aşa. Tata se lăsase de băutură.
– Numai Cel de sus ştie. Ce ştim noi este că domnişoara Ivona a fost cea care te‑a întreţinut la şcoala şi a sfârşit prin a te angaja ca secretară… Multe dintre fetele şi femeile din oraş te invidiază pentru noroc…
– Sigur, domnişoara Ivona a fost foarte bună cu mine, poate prea bună, şopti Cristina, o şoaptă aproape şuierată, otrăvită de ironie. Mulţi oameni o iubesc, dar mai sunt şi din aceia care spun că e stăpânită de ţâfnă. Cât priveşte ajutorul pe care mi l‑a dat, l‑am primit pentru că nu aveam încotro… să nu crezi că mi‑e uşor să calc în fiecare zi pământul udat cu sângele tatei…
– Eşti tânără şi ai să uiţi. Ai grijă, nu lăsa ura să‑ţi întunece sufletul. Nimeni nu poartă vina de ce i s‑a întâmplat lui Vasile. Resentimentele nu aduc niciodată pace în suflet…
Cristina bătu violent cu palma în lemnul ghişeului şi o întrerupse cu brutalitate:
– Destul! Şi ia aminte: n‑o să înghit predica dumitale numai pentru că ai fost îndrăgostită de tata. Spune‑le şi celorlalţi să mă lase în pace. Nu le‑am făcut nimic, cu ce drept îmi tot cântăresc vorbele şi faptele? Nu vă plac ochii mei? în regulă, nici eu nu mor după ai voştri!
Tânăra vârî corespondenţa în geantă şi ieşi. De după geamul ghişeului, funcţionara o privea cum se depărtează.
„Oricum, e o fata mândră şi serioasă! murmură ea. Viaţa i‑a fost potrivnică; s‑a trezit singură pe lume… Ce nu‑mi place la ea e supărarea pe care o afişează faţă de oameni. E cu siguranţă ambiţioasă şi răzbunătoare. Are ea un plan, cu siguranţă, dar pariez că nimeni nu‑l va afla decât atunci când o să vrea ea…”
Când fata trânti uşa mare, în urma ei, femeia de la ghişeu puse capăt monologului şi se întoarse la maldărul de scrisori. (…)

fragment din romanul Și dragostea ucide, Corina Victoria Sein, Editura Excelsior Art

Anunțuri

Lasă un răspuns / Leave a comment

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s