La telefon cu ea


COPERTA - ZBOR

Alo? Eşti tu, iubito?
Sunt eu, cel cu-ntrebările multe
Născute seara când stăteam liniştit
Cu capul la tine în poală
Ascultând ce frumoasă e lumea
Din gura ta mică,
Şi fragedă,
Şi clar conturată de tuşele
Cu nuanţe de mov trase
De soarele-apunând pe faţa ta.
Mai ştii
Cum ne-am sărutat pentru prima dată
În răcoarea acelei nopţi de august
Cu sute de greieri şi
Genele tale lungi şi negre
Ca nişte căngi înfipte
Adânc în obrajii mei?
Ce bine era
Să-ţi respir răsuflarea,
Să-ţi muşc pletele blonde –
Să te simt lângă mine!
Mă-ntrebi de-s fericit,
Fericit departe de tine,
Departe de pilea ta fragedă
Cu sclipiri arămii
Şi cu iz îmbătător de iubire?
Poate…
Poate c-am uitat
Iubirea noastră şi frunzele prinse
În pletele-ţi blonde…
Poate c-am uitat răcoarea acelei nopţi de august…
Poate…

din volumul Zbor spre lacrimile soarelui, Alexandru-Ioan Cânda, Editura Excelsior Art, 2014

Anunțuri

9 comentarii la “La telefon cu ea

      • Ce pacat, fiindca in ultimul timp, ne-am transformat in roboti, fara sentimente, doar cu instinctul luptei pentru supravietuire ! Bine ca mai sunt oameni cavoi, care sa ne trezeasca si sa ne umple inimile de bucurie, nostalgie, iubire, daruire… Continuati, va rog ! Multumim !

        Apreciază

Lasă un răspuns / Leave a comment

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s