CONTELE APPONYI


HOTEL CALIFORNIA

În 1917 americanii debarcau în Europa şi stingeau sângerosul conflict mondial. Tot astfel îşi încălcau propria doctrină a neamestecului în trebile bătrânului continent după ce Germania le declarase război şi a doua oară. Îmi amintesc de tratativele de pace de la Paris, cu urmări până în zilele noastre. Anumite persoane nu acceptau că un război pierdut are consecinţe fireşti. Nu le venea să creadă că reconfigurarea continentului era iminentă. În memoriul depus de contele Apponyi Adalbert la tratativele de la Paris se încearcă amânarea semnării tratatului de pace în favoarea României Mari, în 1919. Înainte de a reproduce acest document puţin cunoscut, trebuie să aduc unele completări. În primul rând, nu cred că, trecând prin experimentele succesive ale administraţiei noastre, lipsită de glorie, ar mai fi mulţi români care să nu vadă clar că există o adevărată tradiţie în neşansa noastră de a depăşi curbele de sacrificiu şi de a nu mai forma generaţii de sacrificiu. În drumul spre desăvârşire morală trebuie să mai înghiţim multe hapuri amare, începând cu prezentarea paşaportului la o frontieră occidentală… Menţionez că traducerea în română a textului conţine cu prea multă uşurinţă cuvântul „rasă” şi e necesar să amintim că în 1919 conotaţia sa nu devenise atât de periculoasă, ca după atâţia ani de experienţă rasistă nefastă. Există şi nedreptăţi care ni se fac, de ex., maghiarii au avut un contact mai direct cu occidentul şi implicit ardelenii. Românii au fost izolaţi prin bariera altor neamuri de propria latinitate şi de religia rudelor din Apus. Sigur, se spune că Rakoczy le-a dat şcoli în limba lor şi i-a îndemnat spre catolicism. Mai pregnantă este influenţa iluminismului austriac în Banat; epoca theresiano-iosefină a adus, într-o zonă virgină, nu numai mercantilismul economic, dar şi obligativitatea învăţământului şi religiei în limba maternă. Reuşita acestor măsuri este surprinzătoare, multe neamuri din occident, adânc înrădăcinate în vechi tradiţii medievale, n-au avut rezultate pe măsura bănăţenilor, comparabile cu cele ale populaţiei din jurul Vienei… Apponyi recurge la o critică superficială a neamurilor româneşti. Nu se poate spune însă, mai ales după război, că românii i-ar fi tratat cu mai multă delicateţe pe maghiari. Ei îi confundă ades cu hoardele hunilor, cu mongoloizii asiatici, fără a consulta literatura de specialitate privind popoarele şi limbile, emisă de Institutul „N.Iorga”, conform căreia maghiarii, popor european, vine din nord-vestul Uralilor, precum finlandezii. Argumentele contelui n-au schimbat istoria, însă cunoaşterea şi a altor opinii decât cele ale eventualilor lăudători este şi un prilej de reflecţie, un duş rece care ne poate trezi din beţia automulţumirii.
„Din punct de vedere intelectual şi economic Transilvania este cu o sută de ani mai avansată decât România, de aceea alipirea ei la România va avea o influenţă nefastă asupra dezvoltării sale şi poate provoca tulburări cât se poate de serioase. Viaţa socială a maghiarilor şi a saşilor este mult mai diferenţiată. Procentul lor în profesiile calificate depăşeşte cu mult procentul populaţiei lor, asta nu se datorează protecţiei statului maghiar, în schimb, inferioritatea rasială a românilor se manifestă ori de câte ori le este lăsat spaţiu liber pentru iniţiativa privată. Naţiunea română este una tânără şi care nu şi-a descoperit conştiinţa naţională decât la mijlocul sec XIX. Religia sa este cea bizantină, limba ritului său este slavă, iar în Transilvania biserica românească şi-a câştigat independenţa datorită principilor maghiari protestanţi şi uniunii confesionale, pe care românii nu au putut-o realiza prin forţe proprii. Cruciadele, sistemul feudal, papalitatea, Sfântul Imperiu Roman, Renaşterea şi Reforma au trecut fără să lase urme asupra acestui popor. Dimpotrivă, naţiunea maghiară a luat parte la toate aceste evenimente . Poporul român nu a reuşit să scoată la lumină individualitatea rasei sale, nici să imprime un specific naţional instituţiilor ţării sale. Trăind într-un stat, alături de alte popoare românii nu au reuşit multă vreme să egaleze acele popoare, nu au reuşit să formeze UN STAT AL LOR; în Ardeal şi Banat elementul românesc nu a înfiinţat decât în ultima sută de ani instituţii proprii intelectuale şi economice, sub influenţa mediilor maghiar şi german . Acesta este şi motivul pentru care românii din Transilvania au depăşit cu mult în ultimul secol pe fraţii lor de rasă care trăiau în afara acestui amestec etnic, în propriile lor ţări, Valahia şi Moldova. În interiorul zonei carpatice primul stat veritabil a fost format în sec. al X-lea de către maghiari. În sec. XIV-XV, în urma invaziei turce în Balcani a crescut în mod considerabil imigrarea românilor de dincolo de Dunăre în Transilvania. Primul care a exprimat ideea că românii trebuie să fie urmaşii elementelor poporului roman care a rămas în Dacia a fost Bonfinius…Această teză a trecut prin operele lui Toppeltinus şi Cantemir în ştiinţa europeană şi a devenit o dogmă ştiinţifică. Anonymus, unicul cronicar care găseşte români la sosirea maghiarilor, nu este o sursă istorică autentică. Inspirată de o fantezie patriotică, această istorie nu redă istoria adevărată a cuceririi ţării de către unguri, ci o epopee, partea care se referă la români a fost INTERPOLATĂ ÎN ACEASTĂ CRONICĂ ABIA MAI TÂRZIU. Raporturile românilor cu saşii şi maghiarii au fost la fel de proaste ca şi cele cu populaţiile balcanice. Nu s-au putut obişnui decât greu sau deloc cu ordinea statului maghiar şi au fost priviţi peste tot, de la prima lor apariţie, ca un element perturbator, care nu respectă nici proprietatea individuală, nici ordinea socială, nici instituţiile juridice ale statului. A fost foarte dificil pentru guvernările Transilvaniei să obişnuiască acest popor cu o morală, cu ordinea socială legală, într-un cuvânt, să facă din aceşti păstori seminomazi un popor agricol şi muncitor, apt pentru civilizaţie…”
Apt pentru civilizaţie este românul care a ajuns în Silicon Valey şi pătrunde pe poarta fabricilor unde se realizează domeniul vârf de lance al civilizaţiei omenirii. Oare ce ar mai spune astăzi contele, după marele Drang nach Westen al tinerilor înzestraţi cu talent pentru IT şi în egală măsură pentru muzică, care pun mâna pe ghitară, după ce au închis laptopul, interpretând hiturile pop-rock după care noi, generaţia a treia am tânjit atât de mult…

fragment din volumul Hotel California, Lucian Bureriu, 2010, Editura Excelsior Art

Anunțuri

7 comentarii la “CONTELE APPONYI

  1. Datarea, interpretarea şi arhivarea evenimentelor, adică istoria, fie ea naţională sau universală, este ca suflatul nasului în batistă şi apoi privitul produsului aflat în batistă. Ştiu, este o imagine scabroasă, ca de altfel şi istoria lumii. În 3000 de ani au avut loc circa 5000 de războaie şi asta spune totul, cred eu.
    Se spune că nu trebuie să uităm istoria , pentru a nu repeta greşelile. Ciudat…?! De fapt nu le repetăm, le îmbunătăţim, învăţăm din greşeli… pentru a le perfecţiona.

    Apreciat de 1 persoană

    • Eu cred că istoria este mai mult decât truda celor care o scriu și ea trebuie să existe ca factor esențial în existența noastră, dar este doar părerea mea.
      Simplul fapt că ai amintit că în 3000 de ani au avut loc 5000 de războaie, nu înseamnă că ai poposit o clipă pe o pagină de istorie?
      Este absolut minunat și neașteptat modul în care zici: „Se spune că nu trebuie să uităm istoria , pentru a nu repeta greşelile. Ciudat…?! De fapt nu le repetăm, le îmbunătăţim, învăţăm din greşeli… pentru a le perfecţiona.”.

      Apreciat de 1 persoană

      • Cum poate fi istoria un factor esenţial in existenţa noastră? Cum poate fi TRECUTUL factor esenţial. Eu spun că trecutul este un factor destabilizator, fie el personal sau colectiv. Trecutul este MORT, este tot ceea ce se opune prezentului, noului AŞA cum este acesta. Trecutul este o grilă, un tipar, o matriţă în care încercăm să înghesuim, să comprimăm NEMĂRGINIREA, adica REALITATEA. Trecutul este condiţionare, prejudecată, memorie, o arhivă din care procesăm un viitor, un viitor ILUZORIU, inexistent. Viitorul nu se manifesta decăt ca prezent, el nu are existenţă de sine…care viitor?! Oamenii, din inconştienţă, aleg să trăiască în cea mai ireală şi inconfortabilă poziţie posibilă. Stau într-un şpagat incert, paraplegic, cu un picior în cimitirul trecutului şi celălat picior în proiecţia imaginară a uni viitor inexistent. Asta este realitatea contrafăcută de care tot spun…
        Faptul că nu învăţăm, că nu vrem să invăţăm din greşelile trecutului…este un FAPT, o realitate. Una este discuţia , polemica, declataţia…şi alta înţelegerea fenomenului.
        Hitler a imaginat o realitate de coşmar…Mulţi au empatizat cu el…Dar întreb…oare ce se petrece astazi, acum, în industrile alimentare şi a medicamentelor, unde prevalează câştigul material în detrimentul sănătăţii şi al vieţii omului, nu este un coşmar, nu este o crimă…îmbunătăţită fată de cuptoarele lui Hitler. Hitler a ucis pentru dominaţie, pentru ideea bolnava a unei rase superioare. Dar ce-am învăţat din asta, când ASTĂZI oamenii se ucid între ei pentru un concept numit PATRIE, pentru a-şi smulge unii altora suprafeţe ale unui PAMÂNT comun, al unui Pământ care EL ne condiţionează, care EL ne stăpâneşte, pe care noi vremelnicii profitori inconştienţi al acestuia nu avem nici un drept să-l stăpânim şi să-l împărţim între noi după bunul nostru plac ? Ce-am învăţat din ceea ce propovăduieşte în mod ipocrit biserica de mii de ani …din pacea şi iubirea clamată, dar care însăşi biserica o încalcă generănd conflicte religioase sângeroase pentru supremaţie ?
        Istoria omenirii?! Un şir de crime frumos şi ipocrit ambalate în carţile de istorie, cărţi care constituie material de propagandă, de întreţinere a urii între oameni.

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns / Leave a comment

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s