Într-o altfel de seară


ad8

Intru într-o altfel de seară
săracă în evenimente
ușor ursuză
parcă prea matură
nehotărâtă în a lăsa deschis
sau
a închide canalul de comunicare
cu lumea supradimensionată a imaginarului
a măștilor din alte măști desprinse

pot părăsi casa
sau să repet ultimul joc pierdut
însușindu-mi rolul fals
de oaspete în parte așteptat

rămân o noapte

aștept umbra zilei trecute
să deschidă ușa prin care să mă avânt
în noaptea ce plutește grațios
spre mine…

din volumul Capcane, Corina Victoria Sein, 2014

Anunțuri

14 comentarii la “Într-o altfel de seară

    • Dacă imaginarul, prin seducția, mă prinde în capcanele lui sunt o victimă perfectă?
      Între relevanța și vizibilitatea imaginarului să fie o prăpastie sau, dimpotrivă, o coabitare tacită?

      Știu doar că doresc să ajung la starea de armonie cu mine însămi… Să fie vorba de egoism?
      Mai știu că nu știu să ocolesc capcanele, dar, se pare că deciziile le iau doar atunci când sunt sigură că am dreptul să…

      recitesc poemul și mă întreb: e chiar atât de complicat să aflu cine sunt? Și, presupunând că aflu…?

      Apreciat de 1 persoană

      • DA ! Consider că acceptarea capcanei imaginarului ca mod de viaţă, ca evadare, ca refugiu, indiferent de natura refugiului, este o cale profund greşită. REALITATEA este o sursa inepuizabilă de TOT ceea ce ne poate face cu adevărat fericiţi. Realitatea prezentă excede orice imaginaţie, este VIE, pulsează, curge nestăvilit, străluceşte intr-o paletă coloristică infinită…căntă neîncetat simfonia Existenţei veşnic nouă, proaspătă…La ce să visezi, ce să-ti imaginezi, unde să fugi…?!
        Atenţie, creativitaea este altceva, este un mod de viata care exclude logica , matematica. Creatorii sunt poeti, fara sa trebuiasca sa scrie poezii, sunt religiosi, fara sa creada in vrun D-zeu, sunt e multidimensionali, dar dimensiunile lor sunt numai piscurile…
        Tu îi dai relevanţă imaginarului şi atunci coabitezi cu acesta. Eu cred in REVELAŢIE , care este un DAR din partea Existenţei.
        Spui că DOREŞTI să te armonizezi cu tine însăţi…Este imposibilă această dorinţă. De fapt îti doreşti ceea ce CREZI tu că este starea armonică, este iar o imagine procesată a cunoştinţelor tale în domeniu. Nu-ţi poţi decăt imagina armonia, deci intri iar in capcana imaginarului, al cunoştinţelor căpatate, a trecutului, a memoriei. Nu este egoism, este însă o CONSDECINŢĂ, nu poate fi o dorinţă. Cănd EŞTI armonic…EŞTI normal.
        Ce-ţi conferă siguranţa dreptului să…?! Este urmarea unui proces logic, urmarea unui calcul profitabil, al unor judecăţi asupra unor valori propri sau capatate?! Probabil ca da?! Din această clipă discutia capătă alte dimensiuni…
        Nu este complicat să ne descoperim…este însă complicat să PUTEM renunţa la EGO, la trecut, la ceea ce credem că suntem, cu cine ne indentificăm. Este complicat să ne punem in STARE să acceptăm că suntem NIMENI, adică TOTUL.
        Nu presupune ca afli…AFLĂ. Dacă măsori, căntăreşti sau calculezi…NU esti ÎNCĂ pregătită să-ţi asumi Existenţa. Dacă suporţi insuportabilul, daca accepţi inacceptabilul, te afli încă în lumea imaginarului, altfel n-ai fi putut suporta aceaste realităţi.

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns / Leave a comment

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s