Experiență


ARCA LUI NOE
Marea şi pagina albă seamănă:
Îmi produc trac şi teamă…
Oare trupul, gândul meu mărunt
Nu le pângăresc prin frământ?

Cu sufletu-n gât mă despoi,
E clipa în care-mi înmoi
Vârful unui sentiment, unui gând
În foaia lor lichidă
Şi mă las pradă valului, primului rând…

Şi dintr-o dată mă cuprind mila, sila
De himericul crez,
De mine – cea obligatroc: mă iubești? Atunci tr iubesc și eu!tă să mă botez,
Să trec prin aceleaşi ape
În care s-au bălăcit alţii
La înot, la înec…

Beau şi respir vijelie,
Parcă Dumnezeu m-ar străbate…
E clar că altcineva
În locul meu scrie…

Stau pe creastă de val,
Mă cufund în abis,
Până când mâna aceea străină,
Mâna care a scris,
Mă trage de suflet la mal.

Naufragiul e parafat,
Dar experienţa nu s-a terminat,
Marea şi pagina albă seamănă…
Sub profanările toate, sunt ca neumblate –
Sub spaima şi minunarea mea
Îmi fac semn c-ar mai vrea
Şi cu nesfârşirea mă cheamă:
„Fie să ai trac, să ai teamă!”

EXPERIENCIA
El mar y la página blanca, de un mismo tenor:
Me dan siempre miedo y temor…
¿Acaso mis menudos pensamientos
Los profanan con sus tormentos?

Con el alma atragantada,
Meto la punta de un pensamiento
En su hoja líquida
Y me dejo llevada
Por la ola del primer lineamiento…

Y de repente voy a estar
De lástima y asco embargada,
Por el quimérico credo
Al verme a tal bautizo obligada
Y las mismas aguas cruzar
En que otros han chapoteado,
Han nadado
Y se han ahogado….

Bebo y respiro un vendaval,
Como si Dios me traspasara…
Está muy claro, hay otro
Que escribe en mi lugar…
Ora en la cresta de las olas estoy
Y ora al negro abismo me voy,
Hasta que aquella mano quimera,
La mano que ha escrito,
Saca mi alma a la ribera.

El naufragio está garantizado,
Pero mi experiencia no ha terminado,
El mar y la página blanca se parecen…
Pues ningún tropiezo en ello permanece,
Ante mi espanto y pavor
Me hacen señas de continuar,
Y me llaman sin parar:
“¡Vale tener miedo y temor!”

din volumul Arca lui Noe / Arca de Noé, Passionaria Stoicescu,  traducerea în limba spaniolă de Alexandru Calciu, Editura Excelsior Art, 2012

Publicitate

La noapte este nunta noastră


Mona Lisa

Mi-e dor de-o lacrimă de dor,
De-o apă dulce de izvor,
Mi-e dor de-un vânt şi de-o furtună,
Iar eu ţinându-te de mână,
La piept, iubito, să te strâng.
Să sufăr, să oftez, să plâng…
Să simt că dorul dintre ele
E ploaia lacrimilor mele,
Iar vântul ce bate întruna,
Iubire-i pentru totdeauna…

Mi-e dor de-un vânt şi-o ploaie deasă,
Iubito, tu să-mi fii mireasă,
Iar sub lumina cerului cu stele,
Să râdă lacrimile mele.
Tristeţea să se bucure şi ea;
Că-n noaptea asta este nunta ta.
Iar bolta nopţii mai albastră,
Ea va cânta la nunta noastră!

din volumul M-am îndrăgostit de Mona Lisa, Emil Șain, 2012