nici nu ne uneşte, nici unindu-ne – nu ne desparte:
se aşterne între noi
privirea tăioasă a Norului
Alb.
ceea ce
până acum nu era decât
un trecut neîncetat
se fixează în ceea ce va exista
ceea ce este – transformă în necunoscut
dragostea noastră care se împlineşte atunci,
cânt tu ai ezitări
fără de nume şi fără de trup
nici nu ne desparte, nici despărţindu-ne – nu ne uneşte,
ea ne fixează
şi două trupuri îndepărtate şi apropiate ca două buze
le contopeşte în trupul ei efemer
din volumul Poeme alese, Rzszard Krynicicki, traducerea: Constantin Geambașu, Ed. Excelsior Art, 2014
Anunțuri
Pe cerul conştinţei norii trec, fie ca sunt albi sau negri…numai cerul rămâne martor neschimbat, veşnic ACELAŞ.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nori albi sau negri pe cerul conștiinței? Da, cerul rămâne martor, dar de ce neschimbat? (mă refer la ceea cuprinde ochiul nostru). Norul alb este, consider eu, un frumos poem de dragoste.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cerul conştinţei este martorul neschimbat, seren, veşnic. Norii, oricum ar fi ei …sunt trecători, conjuncturali, fac parte din jocul manifestării…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Am reprezentarea unui cer (cerul-cer) sereno (senin) veșnic… mă întreb, dacă e veșnic senin, norii fac jocul manifestării? Să accept existența lor cu toate capriciile și furia lor?
„Cerul conștiinței”, recunosc, nu reușesc să-l văd cu acel ochi despre care odată vorbeai…
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Da…norii fac acest joc, important este sa CONŞTIENTIZĂM acest joc…să-i dăm Cezarului ce este al Cezarului şi LUI…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
… conștientizăm și acționăm… Acel „și LUI” din final să fie, în cazul de față, Poetul?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Quare non…?!
ApreciazăApreciază
Da, de ce nu? Mulțumesc.
ApreciazăApreciat de 1 persoană