Vehicol astral


retorica

N‑am mai văzut de mult
doi tineri cu aripile îmbrăţişate
gata de zbor
cântând legănându‑se galeş
pe marginea râului.

Vrei să spui, mă interpelează vecinul,
că nu mai ieşi noaptea în târg
tot căutând nu ştiu ce
într‑o margine de înserare.

Nu, nu îi spun, am impresia
că sunt mai practici.
De ce să umble pe sub pletele timpului
când fetele‑i iau cu delicateţe de mâini
şi‑i mână în câte o formaţie stelară
unde nu mai au treabă cu nimeni.

Vrei să spui că s‑a pus în circulaţie
un vehicol astral.
Nu, vreau să spun să devin stele
încurcate şi ele în aventura
acestor flori mirosindu‑şi umerii
ceafa, obrajii cum şi tot ce se lasă
în bucuria sărutului.

din volumul Retorica și umbra ninsorii, Anghel Dumbrăveanu, Editura Excelsior Art, 2008

Anunțuri

Lasă un răspuns / Leave a comment

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s