ARICIUL / ERIZO


ARCA LUI NOE
Vara mi-a scos în cale câini şi pisici
Rugători să-i adopt, să îi ţin,
Însă eu
Nu şi nu,
Îmi doream un arici,
O făptură botoasă
Şi plină de spini…

Dumnezeu mi-a apărut în vis
Şi mi l-a trimis…

Nu mă ascultă,
Nu mă priveşte,
Pare străin de mine
Şi nimic nu-i prieşte…

Veşnic plecat în locuri bizare,
Nu ştiu niciodată de unde apare…

Iar acum că-i aici,
Mă întreb ce pot face
Să-l momesc
Să-şi dezbrace
Pielea,
Firea,
Pline de ace…

ERIZO

El verano ha sacado a mi camino
Perros y gatos suplicando un mimo,
Pero yo,
Aferrada al no,
Con mi inquina
Deseaba un erizo
Con muchas espinas…

Dios se me ha aparecido,
En el sueño y
El deseo me ha cumplido…

No me escucha,
No me mira,
Parece extraño
Y de lo más huraño…

Siempre se va para lugares singulares,
Jamás sé dónde tiene sus posibles lares…

Pero ahora, como está aquí,
Me pregunto qué puedo hacer,
Cómo le podría atraer,
Para que se quitara
Su piel,
Su índole
Llena de espinas tan raras…

din volumul Arca lui Noe / Arca de Noé, Passionaria Stoicescu,  traducerea în limba spaniolă de Alexandru Calciu, Editura Excelsior Art, 2012

Anunțuri

Lasă un răspuns / Leave a comment

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s