CAFENEAUA DESTINULUI


Erwin Lucian Bureriu

Erwin Lucian Bureriu

Eram așteptat într-o seară la cafeneaua vitală.
Destinul meu acolo se întreg zărea.
Era ceva de îngeri și de Capitală,
Era și era.
Și pentru că-n juru-mi vijelii lihnite sunau
Și treburi ningeau ca niște elefanți liniștiți,
Știți,
Abia peste câteva zile pașii mei spre ei izbuteau…
Dar acum eram capră căpruie eram
Capră și barba-mi curgea pe copite
Și lumea râdea pe nesimțite
Când atât de spiritualizat behăiam.
Era cu o secundă prea târziu.
Cei ce veneau la timp
Ajungeau în Olymp.
Eram întârziat și tragic viu.
Dac-ar fi fost după mine, aș fi voit să dispar.
Dar era primăvară, iarăși și iar
Era primăvară și ei credeau ce vedeau, ciudat sport –
Eram mai mult viu, mai mult mort…

din volumul (în curs de apariție)  Armura demnității, Lucian Bureriu,  Editura Excelsior Art, 2015

Anunțuri

Un comentariu la “CAFENEAUA DESTINULUI

Lasă un răspuns / Leave a comment

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s